Sub perdeaua de fum creată de „cazul Petru Romoşan”, amplificată de indecenţa cenzorială a lui Cornel Nistorescu, s-a strecurat un personaj chiar mai interesant: Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Unul dintre numeroşii slujitori ai Domnului care în timpul „ciumei roşii” s-au pupat în bot cu diavolul. Dosarul întocmit de CNSAS ne prezintă un Pimen nu tocmai smerit, cum i-ar sta bine unei înalte feţe bisericeşti, ci deosebit de activ în relaţiile cu Securitatea. Colaborarea sa cu poliţia politică a lui Ceauşescu a durat 13 ani (1975-1988) şi a funcţionat pe două planuri: în interiorul ţării (nume de cod „Sidorovici”) şi în afara graniţelor (nume de cod „Petru”). În acest scop, omul Bisericii livra informaţii şi la Departamentul Securităţii Interne, şi la Departamentul de Informaţii Externe – ambele din cadrul Securităţii Statului.
Dacă numele de cod Sidorovici nu pare să aibă vreo relevanţă, cealaltă mască aleasă de Pimen ne trimite direct la Biblie. Petru este, fără îndoială, Sfântul Petru, unul dintre stâlpii creştinismului. Pescar din Betsaida (Capernaum), de pe malul lacului Ghenezaret din Galileea (actualmente, în Siria), Petru – născut Simon – a fost unul dintre primii discipoli ai lui Iisus din Nazareth.
ÎPS Pimen - pe numele său de botez Vasile Zainea - cunoştea faptele bune ale lui Petru, îi ştia şi locul printre cei 12 apostoli. Şi totuşi nu s-a sfiit să-i îmbrace numele în straie de turnător. Nu s-a abţinut de la a face rău sub masca Sfântului Petru. A fost în misiune inclusiv la Ierusalim!
Faptele lui Pimen sună a trădare în Casa Domnului şi ne aduc aminte de Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginţi. Dosarul de la CNSAS ne arată că şi Pimen a fost răsplătit pentru trădarea sa: nu cu arginţi, ci cu 200 de dolari la o singură operaţiune.
Parcă-ţi