O călătorie printr-un teritoriu uriaş, împărţit între Siria, Iordania şi Liban.Popoare, civilizaţii s-au suprapus, s-au distrus, s-au adăugat, ne-au lăsat un cuceritor amalgam cultural. Palmira!! Palmira, logodnica deşertului, oraşul roz domnit de frumoasa şi înţeleapta Zenobia… Petra!! Misterioasa cetate săpată în stânca roşie, ascunsă până în 1812, când a fost redescoperită şi dezvăluită contemporanilor de un elveţian mascat în beduin… Ah ! Ah! Vreau să văd!!...
Am ajuns, în sfârşit, pe acele tărâmuri într-un grup de 15 dame adulte cu un singur cavaler, şi acela însoţit, toate lacome de istorie, mistere, arome, gusturi, bijuterii, doamne încântătoare, curajoase şi, câteodată, cam zgomotoase.
Hotare fără hotare
Orientul apropiat este un teritoriu uriaş, deşert cu nisip roşu croit de vântul mileniilor din stânci cu forme incredibile, printre care pluteşte spiritul lui Lawrence al Arabiei, eroul legendar (cu trăsăturile lui Peter O’Toole), englezul care şi-a închinat viaţa libertăţii arabilor. Are văi mănoase de-a lungul râurilor (Iordan, Beeqa), munţi împăduriţi, munţi sterpi, munţi acoperiţi cu zăpadă, oraşe uriaşe şi orăşele căţărate până pe creste, pe locurile vechilor drumuri de caravane (din 40 în 40 km., o zi de cămilă). Este împărţit între Siria, Iordania, Liban, cu graniţe straşnic păzite (deşi la Aqaba, în Iordania, de la balcon se văd Egiptul şi Israelul).
Fenicieni şi greci
Popoare, civilizaţii s-au suprapus, s-au distrus, s-au adăugat, ne-au lăsat un cuceritor amalgam pe acest pământ locuit încă din paleolitic, din al IV-lea mileniu î.H.: fenicieni, moabiţi, asirieni, babilonieni, hitiţi, perşi, nabatheeni, greci, romani, bizantini, arabi, mongoli, otomani.
Cei mai simpatici îmi sunt fenicienii. Stabiliţi pe coasta Mediteranei au ajuns la apogeul splendorii între secol