În plină criză economică majoră, filme ca „Green Lantern“ sau „Captain America“ transmit americanilor şi restului lumii, la fel ca în anii ’30, mesajul că lumea este protejată de forţe invizibile şi misterioase. Din păcate, primei aduceri pe marele ecran a supereroului Hal Jordan, creat de DC Comics în 1959, îi lipsesc detaliile savuroase care au făcut din „Superman“-ul lui Richard Donner, din 1978, un clasic.
Recenta premieră a filmului „Green Lantern" marchează lansarea celui de-al doilea dintre blockbusterurile cu supereroi ale verii cinematografice 2011 (după „X-Men: First Class", de la începutul lui iunie; îi urmează, la scurtă distanţă, „Captain America: The First Avenger"). Totodată, dacă „X-Men" reprezenta continuarea unei francize Marvel de succes, filmul cu Ryan Reynolds în rolul titular este, practic, prima „instalare" serioasă pentru marele ecran a universului Green Lantern - galerie de supereroi datorată concernului DC Comics (nu alta-i situaţia şi cu Captain America, erou Marvel, precedentele variante pentru cinema, din 1944 şi 1990, fiind complet depăşite în prezent).
Orizontul de aşteptare era foarte mare, ţinând cont de popularitatea genului în Statele Unite, iar cel căruia studiourile i-au încredinţat această responsabilitate este regizorul de origine neozeelandeză Martin Campbell. După o bogată activitate în televiziune, Campbell se poate spune că s-a specializat în revitalizarea de francize cinematografice: două filme cu James Bond („GoldenEye", în 1995, şi „Casino Royale", în 2006, ambele lansând noi figuri - Brosnan, respectiv Craig - pentru agentul 007) sau cele două filme cu spadasinul mascat Zorro - „Masca lui Zorro" (1998) şi „Legenda lui Zorro" (2005), amândouă cu Banderas - stau mărturie. În rolul principal, cel al pilotului de încercare Hal Jordan, a fost ales Ryan Reynolds, tânăr actor de origine canadiană aflat de ceva v
