Pentru Radiodifuziunea Română, parte a Radioteleviziunii Române, luna martie a anului 1989 însemna inaugurarea unei noi emisiuni cu tematică "40 de ani de la trecerea la organizarea pe baze noi, socialiste, a agriculturii, la cooperativizare: politica agrară a partidului nostru, aplicare creatoare, consecvent revoluţionară a principiilor socialismului ştiinţific".
Se difuzau, de asemenea, emisiuni dedicate zilei de 6 martie sub genericul "Pe temelia revoluţiei din august 1944: 6 martie 1945-6 martie 1989", dar şi emisiuni care pregăteau ziua de 23 august 1989 (45 de ani de la Eliberare), cu titlul: "România în anul 45 al revoluţiei şi construcţiei socialiste". Continuau, totodată, emisiuni consacrate, precum "Drumuri de inimă şi de ţară", asupra căreia ne oprim în acest articol. O călătorie pe unde radiofonice prin fascinanta şi socialista Românie. Cam aşa aş descrie, în puţine cuvinte, esenţa emisiunii "Drumuri de inimă şi de ţară". Difuzată sâmbăta, la orele 12:00 şi 18:00, pe programele II şi III ale Radio România, aceasta presupunea o călătorie pe un itinerariu cu mari valenţe formative. Strânşi în jurul aparatului de radio, copii, părinţi şi bunici urmau să se lase fascinaţi, de voie, de nevoie, de "grandoarea societăţii româneşti multilateral dezvoltate", într-o ascensiune fulminantă spre comunism.
Într-una dintre emisiuni, difuzată la 25 februarie, la ora 12:00, Elisabeta Iosif le propunea ascultătorilor cinci subiecte, de fapt tot atâtea destinaţii ce aveau rolul de a mobiliza, încă o dată, marele avânt muncitoresc: metroul bucureştean şi patru localităţi de poveste (Câmpulung Muscel, Miercurea Ciuc, Poiana şi Herculane). Conform tiparului bine încetăţenit, emisiunea începea cu o pledoarie pentru realizările minunate ale societăţii româneşti comuniste.
"Impresionanta forţă constructivă dintr-o perioad
