L-am văzut pentru prima dată în Marfa şi banii, unde juca rolul unui băiat de cartier mai naiv care intră într-o afacere periculoasă; acolo, naivitatea lui dădea foarte bine şi contrasta cu situaţia dubioasă în care intrase. După rolul din acest film, Alexandru Papadopol a fost aplaudat de toată lumea (deşi, dintre actorii tineri care au jucat în Marfa şi banii, în opinia mea mai multe aplauze merita Dragoş Bucur). Filmul lui Cristi Puiu a fost selecţionat la Quinzaine des réalisateurs de la Cannes şi numele lui Papadopol a început să apară şi prin presă. A devenit încă şi mai cunoscut după ce a jucat rolul principal în Occident - filmul lui Cristian Mungiu s-a bucurat de o mai bună mediatizare şi, spre deosebire de Marfa şi banii, a fost difuzat în destule cinematografe de la noi. Totul anunţa o carieră promiţătoare pentru tînărul actor. Din păcate, însă, această traiectorie ascendentă s-a oprit pe undeva, pe la jumătate. Papadopol a renunţat la lumea bună a filmelor de autor şi a marilor festivaluri europene şi a coborît în mijlocul vulgului. A făcut, adică, pactul cu televiziunea. Şi, astfel, dintr-un actor bun, a devenit vedetă. La noi nu există o industrie a cinematografiei ca în alte părţi şi filmul nu are forţa necesară să creeze vedete; singura fabrică de astfel de produse este televiziunea. Cele două lucruri (statutul de actor bun şi cel de vedetă) nu se prea împacă şi trebuie făcută o alegere. Iar Papadopol a ales. Şi astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca într-un sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecîndu-l ca sitcom, nu comparîndu-l - Doamne fereşte! - cu nu ştiu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile - penibile; astfel stînd lucrurile, erai tentat să pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama scenariului. El nu putea fi atît de slab, că doar îl văzuserăm cu toţii în Marfa şi banii sau Occident!... Apoi l-am putut vede