Pentru a-şi conserva „afacerea“, ei şi-au fidelizat clienţii de pe trasee scurte, care preferă să dea câte unu, doi lei decât să-şi ia abonament.
O bancnotă strecurată în mâna controlorului de tren reprezintă adesea o soluţie de a scăpa de plata unui bilet întreg. Chiar dacă s-au înmulţit controalele civile, unii călători nu se pot dezvăţa de vechiul obicei de a merge „cu naşul“ pe trenurile personale.
„Învăţul e uşor, dezvăţul este greu. Decât să dau 2,4 lei până la Vereşti, mai bine dau un leu la naş şi gata. Mă cunosc toţi controlorii, că fac naveta de ani buni, şi le mai fac cinste şi cu câte o bere când am la mine“, recunoaşte Sorin Cozma, muncitor în construcţii.
Ca el mai sunt zeci de navetişti care merg zilnic cu trenul personal până în staţiile din apropierea Sucevei. Alţii riscă şi merg şi până la Paşcani, dar se pot baza pe şeful de tren. În cazul unui supra-control, naşul trece prin vagoane şi îi anunţă ca ei să aibă timp ori să se ascundă, ori să coboare preventiv la prima staţie care le iese în cale.
Câştiguri mari în weekend
Întrebaţi de reporterii „Adevărul de Seară“ cât câştigă pe zi, naşii au fost rezervaţi. Sub protecţia anonimatului ei au spus că „înainte de criză câştigam aproape dublu“. De la Suceava până la Iaşi, la sfârşit de săptămână, când studenţii vin sau pleacă la facultate, un „naş“ de Personal câştigă până la 300 de lei. În general, în bancnote de un leu. Sunt greu de numărat banii, dar controlorii nu se plâng.
Clienţii preferaţi sunt navetiştii
„Înainte de criză câştigam şi câte 500-600 de lei lunar. Acum, rar am luni cu 100 de lei“, ne-a spus un controlor. Baza blatiştilor este formată din navetiştii care merg pe distanţe scurte. Pentru gările care se află la distanţă de maxim 10 kilometri de Suceava biletul costă 2,4 lei, pentru distanţe de până la 20 km, 2,7 lei. La di