Există posibilitatea ca războiul dintre preşedinte şi Guvern să aibă consecinţe catastrofale asupra vieţii cotidiane a românilor.

Duminică, 20 ianuarie 2007, deşi zi lăsată de la Dumnezeu muritorilor să fie lăsaţi în pace de politicieni, a fost una deosebit de zbuciumată pentru scena noastră politică. La întoarcerea de la Tbilisi, unde a participat în chip mai mult decât inutil la învestirea unui preşedinte care a falsificat alegerile pentru a-şi continua politica zbanghie, Traian Băsescu a expediat necesara explicaţie a gestului său de politică externă la întâmplare, pentru a ataca pe Teodor Meleşcanu, ministru interimar la Justiţie, PNL şi Guvernul Tăriceanu. Anterior, liderul PD-L, Emil Boc, dar şi noua stea a partidului – Elena Udrea – au avut intervenţii în care au repetat, până la nivelul de virgulă, înainte de a fi ţinut de către titular, discursul lui Traian Băsescu. Niţel mai târziu, liberalii au convocat şi ei o conferinţă de presă în hotarele căreia, prin vocea ministrului Culturii (!), i-au răspuns lui Traian Băsescu şi PD-L.

După aceste întâmplări, Mihai Gâdea m-a sunat pentru a mă întreba dacă nu e cazul să trântim, duminică seara, o ediţie specială a emisiunii Sinteza zilei. I-am răspuns că nu-i văd utilitatea. Ediţia specială a unei emisiuni presupune un eveniment ieşit din comun petrecut în ziua respectivă. Or, după opinia mea, momentul politic de duminică n-a avut nimic deosebit. El n-a fost altceva decât un moment din campania electorală a lui 2008, începută în forţă şi cu mult înainte de termen de Traian Băsescu prin anunţul de la 8 ianuarie 2008 potrivit căruia refuză Decretul de numire al Noricăi Nicolai la Justiţie.

După decembrie 1989 – notam tot într-unul din editorialele dedicate anului electoral 2008 – campania electorală pentru parlamentare a găsit preşedintele şi partidul de guve