Mort sau viu la MAD
Din bube, mucegaiuri şi noroi, dar şi din insecte, scoici, oase ori rămurele, 30 de artişti contemporani (între care îi amintim pe Jennifer Angus, Keith W. Bentley, Nick Cave, Tessa Farmer, Tim Hawkinson, Jochem Hendricks, Alastair Mackie, Kate MccGwire, Susie MacMurray, Shen Shaomin şi, desigur, nelipsitul Daaaaaaaaaaaamien Hirst) au organizat, la Museum of Arts and Design (MAD) din New York, expoziţia "Dead or Alive", care îşi propune să recupereze artistic diverse materiale organice, creând varii instalaţii şi sculpturi bizare.
Una dintre vedetele acestui show care vesteşte întoarcerea artei la natură a fost Fabian Pena, un artist devenit de ani buni entomolog (sau, dacă îngăduiţi un strop de cinism, insecticid). Omul este literalmente îndrăgostit de libărci, pe care le colecţionează de pe oriunde se duce, "în Cuba sau Mexic, la Huston sau Miami". Acolo le ucide cu un aerosol, le pune într-un bol de sticlă şi le cară până la atelierul său din Florida, unde le desface în părţile componente (elitre, picioruşe, antene etc.), pe care ulterior le integrează în operele sale. În acest mod, compune din elitre un craniu uman (foto 1), oasele piciorului şi ale mâinii în mărime naturală şi fidele anatomic. "Libărcile sunt un martor extraordinar al vieţii noastre cotidiene, spune Pena şi, în plus, reprezintă un material pe care mi-l pot procura cu uşurinţă. Un material mult mai ieftin decât uleiurile sau acrilicele". Graţie aripioarelor de gândac, nunaţelor lor infinite, Pena îşi ia propriul zbor estetic şi se deosebeşte radical de mulţimea artiştilor tradiţionali.
Laura Splan este şi mai tăioasă. Practică fără ezitare, cu o competeneţă atestată medical, flebotomia (incizia venelor) şi transformă, astfel, o metaforă (punerea propriului sânge în slujba artei) într-o realitate sangvinolentă. Laura pictează cu sângele personal (foto 2)
