Amestec ciudat de nostagie si dezamagire trezeste-n mine jurnalul lui Candid Stoica. Afectiune fiindca eram tinar si totul imi era permis; tristete - deoarece credeam eu ca totul imi e permis... Din nou vorbesc despre exceptionalul jurnal al actorului Candid Stoica. Il apreciez pe autor fiindca e un intelectual autentic, deoarece este un comedian excelent - se pare ca de roluri mici, dar Romania s-a mindrit mereu cu mariiactori de roluri mai putin mari (Ion Manu, Tomazoglu, Mircea Constantinescu, Tudorel Popa, Eugen Racoti, Ovidiu Moldovan, Emil Birladeanu, Laurentiu Lazar s.a.); si-l mai apreciez fiindca datorita lui am cunoscut-o pe una dintre cele mai frumoase fete din istoria mea... erotica, Ligia. A, sa nu uit: ii mai sint recunoscator deoarece, cind eram elev, in regia lui am jucat Tigrulde Schisgall, la Clubul T 4, din Bucuresti. Jurnalul sau (Acele lucruri aiuritoare care se petrec in spatele scenei) are, pe linga delectabile povestiri din lumea scenei, si intristatoare amintiri din... epoca de aur, si pasaje dedicate placerii histrionilor de-a bea si gusta ceva, discutind. Pe scena, la Carul cu bere ori in turnee. Prima descriere de gen o gasim in relatarea unui turneu extern cu spectacolul Svejk...: sarcina placuta a actorului Dem Savu era sa manince, pe scena, un cirnat. In deplasare externa, cum stim, foamea face ravagii: actorul a cerut doi. Numai ca si partenerul sau, Florin Scarlatescu, era pofticios: asadar, bietul recuziter a adus in scena... trei! Apoi, patru, fiindca pofta vine mincind, nu?! Publicul, neintelegind limba romana, s-a amuzat teribil, crezind ca piesa lui Brecht este una... despre cirnati! Neplacuta a fost revenirea in tara, cind recuziterul, plus actorii bulimici au fost nevoiti sa returneze, in lei, diferenta de gramaj... Sigur ca-n alt turneu histrionii nostri se pot face si de ris, comandind biftec tartar fara sa stie ca muschiul d