pentru Allen Ginsberg 11/9, de abia îmi mai aduc aminte de tine, prea te-au îngropat în zgomot! 11/9, am plîns cînd te-am văzut prima oară, la televizor! Am plîns pentru New York, pentru morţi, pentru noi toţi, pentru mine însumi, pentru lume! 11/9, am fost sigur că lumea se va fi schimbat pentru eternitate, din cauza băieţilor răi care au vrut să vadă America moartă & ne urau pentru că ascultam rock'n'roll şi pentru că nu ne ascundeam obrazul sub fustiţe mini! 11/9, am chiuit de bucurie cînd avioanele noastre de luptă au sfîşiat cerul Afganistanului, pîrjolind peşterile în care duşmanul se ascunsese, animal în vizuină & m-am minunat de bombele noastre de mare precizie încercînd să nu văd imprecizia lor criminală, cînd şi cînd! 11/9, am privit încremenit Fox News şi CNN cînd chipurile schimonosite ale Războiului Rece au început să se iţească tîrîş din beciurile cu mucigai ale istoriei şi, mijindu-şi ochii neobişnuiţi cu lumina, să dea mugur doctrinelor Războiului Total! 11/9, a început să-mi pară rău pentru tine cînd generali, amirali, spioni, nebuni şi şarlatani ieşiţi la pensie şi-au scos săbiile de la naftalină şi au sărit în apărarea ta! Cîte bărbii duble! Cîţi ochi lăcrimoşi! Cîte rînjete pline de dinţi şi tunsori soldăţeşti! L-au adus chiar şi pe Ollie North din dizgraţia lui penală ca să-ţi ia apărarea cu aerul lui de tinerel care calcă în picioare Constituţia!

11/9, m-am simţit jenat pentru tine cînd stîngiştii te-au înghiontit din partea cealaltă cu fălcile lor pline de vinovăţie scrîşnind "V-am spus noi!" şi cu eternele lor scuze pentru exotismele ruinate ale lumii ale căror cazne le trăiesc în bucătăriile lor făţuite cu marmură printre dispute legate de ce vin se serveşte la orezul sălbatic! Şi iară am plîns pentru tine cînd profesori brînziţi care au ratat colapsul fascismului comunist în 1989 s-au aruncat asupra ta precum lupii în turbare