Culegere-cult de reportaje ficţionalizate şi texte autobiografice, „Muzică pentru cameleoni“ este ultima carte publicată de Truman Capote (în 1980). Prozele scurte şi foarte scurte din volum sunt scrise cu rafinament, cu umor şi cu un extraordinar simţ al limbii şi al detaliilor.
Iată un savuros „portret conversaţional" cu el şi Marilyn Monroe: „Truman: Mi-ai promis şampanie, mai ştii? Marilyn: Ştiu, dar n-am niciun ban. T: Tot timpul întârzii şi niciodată n-ai niciun ban. Suferi cumva de iluzia c-ai fi regina Elisabeta? M. (încruntându-se): Ce treabă are pizda aia cu chestia asta? T: Nici regina Elisabeta nu umblă niciodată cu bani la ea. N-are voie.
Banul nu trebuie să mânjească mânuşiţele regeşti. E o lege sau aşa ceva. M: Bine-ar fi să dea o lege din asta şi pentru mine. T: Tu ţine-o tot aşa şi poate or să dea. M: Păi, aoleo. Ea cum face ca să plătească. Cum ar fi atunci când merge la cumpărături. T: Doamna ei de companie se ţine după ea cu un sac plin de lovele. M: Ştii ce? Pun pariu că i se dau toate gratis. În schimbul favorurilor. T: Foarte posibil. Nu m-ar surprinde deloc.
Furnizorul Maiestăţii Sale. Câini Corgi. Iarbă. Prezervative. M: Ce să facă ea cu prezervativele? T: Nu ea, prostuţo. Nerodul ăla care merge la doi paşi în urma ei. Prinţul Philip. M: A, ăla. Mda. E drăguţ. După cum arată, pare să aibă o sculă frumuşică. Ţi-am povestit vreodată cum l-am văzut pe Errol Flynn scoţându-şi scula la înaintare şi cântând cu ea la pian? Ei, mă rog, asta a fost acum o sută de ani, abia ajunsesem manechin şi m-am dus la petrecerea asta ratată şi era şi Errol Flynn acolo, mândru de el nevoie mare, şi şi-a scos scula şi a cântat cu ea la pian.
A bătut în clape. A cântat «You are my sunshine»... T: Că era mândru de scula lui pot să ţi-o confirm. Am petrecut împreună o seară intimă. Dacă înţelegi unde bat. M: Asta-i o invenţie. Încerci să mă păcă
