Orchestra Naţională Radio, dirijată de James Judd, a interpretat „Recviem de război“ de Benjamin Britten, vineri, 20 septemrbie, la Sala Mare a Palatului.
Entuziast, optimist şi, mai ales, încrezător în mesajul propus de Britten în Recviemul de război, britanicul James Judd a venit pentru prima oară la Bucureşti. De la pupitrul formaţiilor Radio (Orchestra Naţională, Orchestra de Cameră, Corul Academic şi cel de copii) artistul a dirijat o lucrare de mare complexitate, care cere o pregătire îndelungată alături de soprana Michaela Kaune, tenorul Kim Begley şi baritonul Adrian Erod. Despre această compoziţie fantastică a secolului XX a mi-a vorbit James Jadd.
Interviu realizat de Corina Rădoi
În concertul de la Bucureşti aţi dirijat vestitul Recviem de război compus de Benjamin Britten; o lucrare al cărei mesaj este la fel de relevant acum precum a fost în momentul conceperii lui. De ce este acest Recviem atât de important în contextul marii muzici universale?
Aveţi foarte multă dreptate. Mesajul este la fel de relevant ca atunci când Britten l-a imaginat. Benjamin Britten a fost dintotdeauna un pacifist convins. A conştientizat necesitatea de a compune această lucrare atunci când a primit comanda de a scrie un opus care să marcheze reconstrucţia Catedralei din Coventry. Prima audiţie s-a consumat în 1962. Era şansa lui Britten de a-şi reafirma atunci propriile convingeri. A apelat la textul latin al misei şi la incredibilele poeme ale lui Wilfred Owen, un poet dispărut prea devreme în timpul primului război mondial. La final, a rezultat o lucrare monumentală cu un impact pe măsură asuăra publicului.
Lumea în care trăim are nevoie de asemenea voci care să se facă auzite de peste ani cu aceeaşi forţă, dincolo de disonanţele politicului; or, acest Recviem de război este o pledoarie pentru terminarea confla