Natia a rasuflat usurata. Si dezamagita. Elena Udrea Cocos a demisionat. Gurile rele spun ca presedintele era cam rece in ultima perioada cu blonda. Motivele raman necunoscute. Ele pot fi doar intuite. Datorita barfelor care intretin tonusul. Zice-se ca prima doamna a intervenit energic, la fel serviciile (partea retrograda, evident), care completau cu rapoarte zilnice tabloul zugravit de presa. De stafful de la Cotroceni ce sa mai vorbim, era cu nervii in piuneze. Ceea ce la inceput parea o briza de aer proaspat, benefica pentru sanatatea presedintelui, se transformase sub greutatea afacerilor consortului Cocos intr-o gura de canal uitata de vidanjori. Cert este ca pata de sos (ŕ la Golden Blitz) de pe reverul prezidential luase proportiile unei chestiuni de interes national. Si chiar era. Si va continua sa fie, pana cand nu ne vom lamuri daca Basescu era doar prizonierul frumoasei sau si al cercurilor de interese pesedisto-mafioto-securiste. De aceea, mult mai interesanta va fi perioada post-Udrea. Fidel atitudinii adoptate in sensibila chestiune, Basescu continua sa taca. Asta pentru ca nu a putut/vrut din verse si perverse motive sa vorbeasca la timp. Greu de crezut ca presedintele nu stia de invartelile lui Cocos cu oamenii lui Nastase, Bittner si Petrache, de parcarile Dalli, la a caror prosperitate a contribuit si el pe cand era primar. Sau ca a aflat din presa de chestia cu Herastraul, RAPPS-ul si capsuniada cu vize medicale. Unele la limita penalului, altele trafic de influenta la drumul mare.
Acum, ca doamna Cocos si-a luat zborul, singura sau manata de la spate, teoretic, pe Basescu nimic nu-l mai poate opri sa dea de pamant cu marea coruptie. Indiferent cum se numeste ea. Iar daca e vorba de un conflict intre palate, cu atat mai mult.
Plecarea Elenei nu rezolva insa problema de fond, cea a moralitatii si credibilitatii. Aici e buba. Si,
