En manteau rouge le matin traverse la rosée qui sur son passage paraît du sang ou Ham. and Ex. by William Shakespeare (În mantie roşie, dimineaţa traversează roua, ce pare sîngerie la trecerea sa sau Hamlet-cabaret) – regie şi scenografie de Matthias Langhoff, în turneu în Franţa. Premiera a avut loc în noiembrie 2008 la CDN (Centre Dramatique National) din Dijon, Bourgogne. Cu mulţi ani în urmă, într-o traducere publicată în revista Secolul XX, citeam un poem al poetului american Carl Sandburg: They all want to play Hamlet/Toţi vor să-l joace pe Hamlet. Nici unul nu şi-a văzut fantoma tatălui asasinat cerînd răzbunare, nici mama remăritată cu ucigaşul şi nici vreo tînără fată, împletind o cunună de flori şi înecîndu-se nebună. Nu, dar, continuă poetul, e atît de trist să ţii în mînă un craniu pe marginea unui mormînt şi să deplîngi o lume ieşită din ţîţîni… În orice caz, poemul a avut mare trecere printre junii candidaţi la actorie, examene şi alte recitaluri. Nu ştiu ce poeme au citit mulţi regizori din ziua de astăzi şi sper că antecedentele lor familiale sînt mai puţin teribile, oricum, fantoma bătrînului rege şi a tristului prinţ al Danemarcei continuă să bîntuie şi să dea tîrcoale pe scenele franceze. Să nu uit mai întîi un spectacol jucat anul trecut la Bobigny, în cadrul prestigiosului Festival Standard ideal, un Hamlet al maghiarului Arpad Schiling, bine cunoscut, cred, în România. Ceea ce era interesant în acest Hamlet era formula de spectactol care buscula, demonta şi remonta textul, fără să-i încurce, pînă la urmă, iţele. Într-un spaţiu circular în gradene, ce înconjura o arie de joc redusă, patru actori, în costume ale tinerilor de azi, îşi treceau rolul de la unul la altul, ca nişte mingi de ping-pong, fiind fiecare, rînd pe rînd, Hamlet, rege ticălos sau consilier netrebnic. Totul era extrem de viu, de ritmat, de pasionant, dar trebuia să cunoşt