Când ultimul miting al poliţiştilor a degenerat într-un concurs de trivialităţi ( "Ieşi afară, javră ordinară!") la adresa preşedintelui României (numele este puţin important) şi de caschete azvârlite de "oamenii legii" mai abitir ca nişte absolvenţi de Stanford, un ministru şi-a dat demisia.
Într-un stat normal acesta este un gest firesc. Nu spun că România este un stat normal, ci doar că demisia lui Vasile Blaga a fost un gest normal într-un asemenea context. În momentul în care protestele au degenerat într-o manifestare ce a lezat imaginea poliţiei şi a contribuit la procesul de disoluţie a autorităţii a fost firesc ca Vasile Blaga să-şi asume responsabilitatea.
Nu pot să înţeleg de ce, după crima de la Piatra-Neamţ, nu pică niciun cap, nici măcar al şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Neamţ, Aurelian Şoric, mare iubitor al limbii lui Shakespeare. În nicio ţară civilizată un înalt ofiţer de poliţie nu ar fi rezistat în funcţie după ce i-a oferit protecţie publică explicită interlopului Gheorghiţă Mararu, fie-i ţărâna uşoară! Mă refer aici la declaraţia lui Şoric potrivit căreia defunctul Mararu nu era un cămătar, ci un om care dădea bani cu împrumut. Am înţeles însă că dobânda percepută o cam depăşea pe cea de referinţă şi că recuperarea sumelor de la răuplatnici nu respecta cu stricteţe normele Băncii Naţionale a României.
Aurelian Şoric va fi cercetat disciplinar, pentru "afirmaţiile publice şi conduita profesională", la solicitarea ministrului de interne, Traian Igaş. N-am înţeles de ce nu a fost suspendat imediat din funcţie. Explicaţia potrivit căreia, în această fază, procedura nu permite suspendarea, nu este convingătoare. De două zile, Corpul de Control al ministrului de interne face verificări la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, privind managementul conducerii instituţiei. Activitatea de co
