O lecţie îngerească Zi toridă de iulie, în tramvai. Pe un scaun o doamnă (60-65 de ani) cu un îngeraş (3-4 ani) în braţe. "Ce bine-i jos, buni, că mă dor picioarele de-atîta mers. Că-s bătrîn ca tine, buni." "Da, tare bătrîn", îmi surîde senin bunica. "Şi picioarele şi inima mă doare, buni!" "Ia să văd, ştii tu unde-i inima ta?" "Nu, buni, că nu se vede. Are coajă." Da, înger drag, are coajă inima... moon_nicole@yahoo.com
Timişoara "De unde sînteţi...?" No bun... o să o fac şi pe asta! Măcar mă eliberez şi eu de nişte gînduri şi tot îi un cîştig faptul că scriu, un cîştig egoist, dar chiar am nevoie de asta! Dar s-o iau de la început... * Elevă, clasa a V-a, un oraş de 23.000 locuitori. Ardeal. 1989. Prima oră de franceză. Trece. Vine a doua oră de franceză. Eram elevă "de serviciu", adică şters de tablă şi raportat absenţii. Cu un gol imens în stomac mă ridic în picioare şi încerc să bîigui un "les élèves absents sont...". Tremuram toată. Îmi termin fraza. Profesorul: "foarte bine, Roxana". Voce blîndă, de om bun. Eu mă aşez în culmea fericirii. Am făcut-o şi pe asta! Urmează un drum bine cunoscut: participii, concordanţe, acorduri, excepţii, "si", subjonctiv... * Clasa a X-a. Liceu teoretic. Mate-fizică. Olimpiada de franceză (nici mate, nici fizică). Faza naţională. Diplomă. Urmează a XI-a, a XII-a... * Universitatea de Vest, Timişoara. Facultatea de ştiinţe economice. Specializarea "Relaţii Internaţionale" ("Ce să faci ca profesor de franceză? La ce te ajută filologia? Încearcă acolo, poate ai mai multe şanse! Oricum, fiind "internaţionale", tot continui tu cu limbile străine..."). Sfaturi, dileme, întrebări fără răspuns, logică - în fine, fac pasul. * Vara 2000. Bursă. Germania. Heidelberg. Incredibil, şoc total. Cum adică? Există pe lumea asta profesori capabili? Care ştiu ce îi aia "Internet"? Care te ascultă? Care te tratează ca pe un student? Adi