Deşi a fost dată în folosinţă acum trei ani, Opera din Oslo este deja un simbol al oraşului. Semănând cu un gheţar care iese din mare, clădirea îi atrage pe oameni, cu promisiunea unei plimbări pe acoperişurile albe. Interiorul, cu cele 1.100 de încăperi, este la fel de impresionant. Arhitecta Sigrun Aunan spune că firmei, care a ridicat Opera, îi pasă de mediu şi, de aceea, caută mereu noi moduri de a construi ecologic: „Avem nevoie de clienţi care să înţeleagă că, deşi investiţia iniţială este mai scumpă atunci când folosim materiale care nu sunt dăunătoare mediului, dar că, în timp, e mai puţin costisitoare o astfel de clădire”.
Despre necesitatea unei noi clădiri a Operei s-a vorbit multă vreme la Oslo: „A durat ani în şir pentru a fi de acord cu locul în care va fi amplasată această clădire. Unul dintre motivele pentru care am ales acest teren, este faptul că se află într-o zonă în dezvoltare a oraşului”, explică Sigrun Aunan. Pentru a reuşi transpunerea machetei în realitate a fost nevoie de zece ani. S-au implantat piloni în rocă, dat fiindcă o parte a clădirii se întinde deasupra apei. Când specialiştii au intrat în auditoriu, au rămas impresionaţi de acustica perfectă a sălii. De fapt, spune arhitecta, presa nu a scris decât laudativ despre această clădire, lucru rar atunci când vine vorba despre clădirile moderne. Constructorul a mai ridicat şi alte imobile uimitoare: Biblioteca din Alexandria, în Egipt, şi Memorialul de la New York, în amintirea evenimentelor de la 11 septembrie 2001.
Deşi a fost dată în folosinţă acum trei ani, Opera din Oslo este deja un simbol al oraşului. Semănând cu un gheţar care iese din mare, clădirea îi atrage pe oameni, cu promisiunea unei plimbări pe acoperişurile albe. Interiorul, cu cele 1.100 de încăperi, este la fel de impresionant. Arhitecta Sigrun Aunan spune că firmei, care a ridicat Opera, îi pasă de mediu