A trăit între 4 aprilie 1932 şi 12 septembrie 1992, fiind fiul lui James Perkins, actor celebru în anii ’30 pentru apariţia sa în rolul de poliţist în prima versiune a filmului „Scarface“. Anthony Perkins s-a născut la New York şi şi-a făcut studiile la Universitatea Columbia, după care a abordat câteva roluri de succes în teatru, pe Broadway, reuşind să obţină, încă din 1956, Premiul „Teatrul Lumii“. În 1958 a fost nominalizat la Premiul Tony pentru cel mai bun actor de teatru. În film, a debutat în 1953, cu un rol minor în „The Actress“ (Actriţa), în regia lui George Cukor. În 1956, William Wyler i-a oferit rolul unui tânăr luptător în războiul civil american din „Friendly Persuasion“, cu care a câştigat un Glob de Aur şi chiar o nominalizare la Oscar pentru rol secundar. Cu o siluetă longilină, o figură adolescentină şi o expresie candidă, s-a crezut o vreme că ar fi potrivit pentru rolurile unor tineri timizi şi stângaci. Îi admira pe Henry Fonda şi pe Gary Cooper, dar şi pe Melina Mercouri şi Sophia Loren, cu care avea să joace în „Desire under the Elms“ (Patima de sub ulmi), ecranizare după dramatica piesă a lui Eugene O’Neill, cunoscută la noi încă din vremea tinereţii lui George Vraca, care interpretase pe scenă toate cele trei roluri masculine principale, într-o originală montare a lui Ion Şahighian. Talent solid, Anthony Perkins s-a dovedit un interpret reuşit în rolul unui locotenent din marina militară australiană din „On the Beach“ (Ultimul ţărm) al lui Stanley Kramer, ţărm pe care se regăsesc câţiva supravieţuitori ai unui război nuclear. Joacă şi rolul unui sergent din „Brûle-t-il Paris?“ (Arde Parisul?), dar şi un căpitan-capelan din „Catch-22“. Fizicul său l-a cantonat mai curând în rolurile unor tineri bărbaţi neliniştiţi, nevrotici, registru care l-a purtat până la psihopatul Norman Bates din „Psycho“, una dintre capodoperele lui