Liverpool a avut în mînă calificarea, Chelsea a avut şansa întipărită pe fruntea lui Riise, autorul unui autogol de poveste în minutul 90+5.

Mai există fotbal după Mourinho? Aceasta era întrebarea pe care toată lumea şi-a pus-o în Anglia înaintea acestei semifinale, specialitatea casei. Chelsea îşi pierduse punctul de referinţă acum mai bine de 6 luni, atunci cînd “The Special One” fusese dat afară de Abramovici, dar echipa a continuat să funcţioneze, din inerţie parcă, în ciuda relaţiilor inexistente, atunci cînd nu erau tensionate, dintre jucători şi antrenorul Avram Grant. A rămas în lup ta pentru titlu în Premier League, pentru care va da bătălia finală duminică, la Londra, cu Man ches ter, a continuat cursa în Liga Campionilor, ajungînd, iată, iar în semifinale.

Dar. Există un dar. Champions League n-a oferit pînă acum nici un adversar mai acătării pentru Chelsea în faza eliminatoriilor. Excursiile balcanice, la Olympiakos şi Fener, nu se prea pun, iar cele întîmplate în faza grupelor nici atît, fiindcă acolo există o certă marjă de eroare. Adevărata treabă abia acum venea, în semifinala cu Liverpool, un meci repetat obsesiv în ultimele trei sezoane. Aici de regulă apărea Mourinho, care cu stilu-i arogant atît de cunoscut lua toată presiunea pe umerii lui, devenind el însuşi protagonistul unui duel inegal totuşi, de vreme ce între Chelsea şi Liverpool se cască o prăpastie în ceea ce priveşte tradiţia, istoria, palmaresul.

FOTBAL CU SCRÎŞNET DE CRAMPOANE...

Cine s-a aşteptat la un mecispectacol aseară pe “Anfield” trebuie că se simte un pic frustrat. Privind în urmă, vedem că ultimele trei duble dintre cele două în Ligă, una în faza grupelor, celelalte în semifinale, în 6 meciuri aşadar s-au marcat doar trei goluri. Spectacolul e prevăzut diseară pe “Camp Nou”, şi poate că ar fi fost şi aici dacă împerecherea nu le aducea faţă