Autorităţile au dat soluţii de restituire în natură pentru doar 23.382 de cazuri din cele 202.114 cereri de recuperare a proprietăţilor preluate abuziv de comunişti, numai în cazul a 17.351 solicitări fiind vorba exclusiv de restituire în natură, adică sub 10% din total, informează Mediafax.

Pentru 5.743 de situaţii s-a aplicat restituirea în natură şi în bani, iar pentru 288 de cazuri s-a procedat la restituirea în natură şi compensare, astfel că totalul despăgubirirea în natură reprezintă 11,5% din cererile depuse.

Datele publicate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) pentru finele anului 2011 arată un eşec total al procesului de restituire, în condiţiile în care este vorba de o perioadă de szece ani de la apariţia Legii 10/2001.

Astfel, circa 122.150 de solicitări, adică mai mult de jumătate dintre cererile de restituire, au fost respinse, redistribuite sau pur şi simplu nesoluţionate.

Din această categorie cele mai multe cereri sunt încă nesoluţionate, în număr de 53.114, iar alte 23.489 au fost redirecţionate.

De asemenea, un procentaj foarte ridicat îl reprezintă cererile respinse, şi care cel mai probabil se află pe rolul instanţelor de judecată.

Întârzierea în soluţionare a fost cauzată în primul rând de lipsa oricăror sancţiuni pentru funcţionari şi autorităţi, inclusiv în cazul în care foştii proprietari au obţinut în instanţă şi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.

Soluţia cea mai răspândită a fost restituirea în echivalent, preferată mai ales de cei care cumpărau drepturi litigioase şi urmăreau lichidităţi immediate. Restituirea în echivalent s-a aplicat pentru 53.602 cereri de despăgubire, adică un sfert din total, ceea ce justifică într-un fel şi suma mare pe care statul a plătit-o până în prezent.

Paradoxal apare în aceste condiţii propunerea din proiectul de act normativ prin