Petrolul - Concordia 3-4. În minutul 84, scorul era 3-1. O persoană care ar fi pariat câte o sută de lei pe scorul corect, pe "1 pauză, 2 final" şi pe numărul de goluri, ar fi încasat în jur de 15.000 de lei, de 50 de ori mai mult. În Bucureşti, au existat case de pariuri unde s-a mizat pe aceste cote. A avut cineva un pont sau a fost pur şi simplu un meci nebun?

În fotbalul mondial, mafia pariurilor a devenit un organism cunoscut în urma cazului Grobbelaar, portarul din Zimbabwe judecat şi achitat în cele din urmă după ce fusese acuzat că a ajutat un sindicat al pariorilor din Asia să trucheze meciuri din Premier League. În 1996, când Grobbelaar apărea în faţa tribunalului, Divizia A îşi consuma zilele de aur ale Cooperativei. "Din acest grup făceau parte preşedinţii a 7-8 cluburi care decideau la începutul sezonului cine retrogradează, cind merge în cupele europene şi cine ia titlul", povesteşte un şef de club din anii '90 sub protecţia anonimatului. Blaturile se făceau simplu: eu iau trei puncte la mine acasă, tu le iei la tine acasă. Presa vremii a identificat o parte din tentaculele Cooperativei: Gloria, Ceahlăul, FC Braşov, Dinamo, FC Argeş, FCM Bacău, FC Naţional, Petrolul şi Farul.

Terenul era pregătit pentru apariţia unei noi specii de blat: aranjamentul la pariuri. La sfârşitul anilor '90, în România se deschideau primele case de pariuri. Iniţial, biletele se completau de mână, acum un parior are conturi online la marile case de pariuri din lume. De la sistemul reciprocităţilor, şefii din fotbalul românesc au fost puşi în faţa unor câştiguri facile nebănuite. Iar consecinţele au început să apară.

Ponturi la Liga a doua

Prima divizie atinsă a fost Liga a doua. "Acum 3-4 ani de zile, casele de pariuri din România au pierdut mulţi bani pe partidele din B", spune angajatul unei agenţii din Bucureşti. "Nu