Chestia cu "oul sau găina" e fumată. Mai nou, alcoolul s-a împământenit mult mai devreme decât ştim noi. Aşa susţine un arheolog american care, săpând cu spor în preistorie, a dat de urme fine de alcool, suficiente ca să-şi argumenteze noua teorie.
După Patrick McGovern, primele picături de alcool se scurg din Neolitic. Arheologul american, recunoscut ca fiind un expert internaţional în detectarea urmelor de alcool, rescrie povestea unui viciu multimilenar cam aşa: "O fiinţă preistorică culege de pe jos câteva fructe căzute, le duce la gură şi le mănâncă. Prima senzaţie e un gust plăcut, dulce-acrişor. Dar după ce alcoolul ajunge în sânge, creierul fiinţei începe să trimită un nou mesaj, care se transformă iute în dorinţă: indiferent ce e, mai vreau!" ...
Aşa pare să fi avut loc prima întâlnire a omenirii cu alcoolul, sub formă de fructe fermentate, iar după ce s-a familiarizat cu efectul, omul nu a mai contenit să caute sursele a ceea ce avea să devină o minunată licoare.
SCUIPĂ DE UNDE BEI!
Acum, istoria se răstoarnă cu totul. McGovern e sigur că în cămările preistorice exista obligatoriu un stoc de alcool, deloc neglijabil. O dovedeşte şi recenta sa descoperire din satul Jiahu de azi, din China, în valea Fluviului Galben, unde a găsit, pe cioburi de lut, urmele unei băuturi numite mied, cu o concentraţie de alcool de 10%, veche de peste 9.000 de ani, scrie Der Spiegel. Şi roata nu se inventase încă!... La analiza cromatografică şi spectometrică pe care a făcut-o în laboratorul lui specializat în arheologie biomoleculară, din Muzeul Universităţii Pennsylvania, a descoperit pe cioburile de lut urme de acid tartaric - unul dintre principalii acizi prezenţi în vin - iar în porii lutului, ceară de albine, demonstrând că omul neolitic a început să prepare băuturile alcoolice din fructe şi miere. Mai târziu, el a observat că,
