Nu se putea de altfel alege o perioadă mai nimerită pentru un subiect şi aşa delicat decât luna decembrie! Primul cadou este anunţata modificare a unor prevederi privind drepturile funcţionarilor publici de a-şi păstra postul pe durata concediului de îngrijire a copilului, garantat de legislaţia actuală. Conform proiectelor guvernului, suspendarea raporturilor de muncă pe care le presupune acest tip de concediu nu ar mai fi o garanţie că persoanei respective i se va rezerva postul.

Al doilea cadou, înrudit cu acesta, a fost deschiderea unui scandal la nivel naţional legat de punerea în discuţie a însuşi concediului pentru îngrijirea copilului, care în România este, ce-i drept, unul dintre cele mai lungi din Europa. Argumentele în favoarea unei asemenea măsuri au fost expuse de ministrul Muncii, Ioan Botiş, a cărui ştafetă a fost repede preluată de femeile puternice, de carieră, ale partidului de guvernământ, Roberta Anastase şi Elena Udrea. Amândouă fără copii, amândouă cu o imagine publică suficient de şifonată încât să nu mai poată fi convingătoare atunci când le explică femeilor de ce doi ani de stat acasă e un timp prea lung pentru regăsirea ulterioară a echilibrului profesional, observaţie altminteri judicioasă.

Care sunt argumentele pro şi contra unei asemenea măsuri?

Primul, anume deprofesionalizarea femeilor care stau prea mult acasă, este poate unul dintre cele solide. Cu menţiunea totuşi importantă că femeile nu fac întotdeauna „carieră“, nu au totdeauna slujbe de înaltă calificare, nu sunt şefe de filiale, de mari companii, profesori universitari sau cercetători, ci au pur şi simplu „servicii“ de subzistenţă, pentru care supracalificarea este adesea mai degrabă un dezavantaj. Şi - e vorba mai puţin de rezultatul unei statistici şi mai mult al observaţiei empirice - cele care apelează la totalitatea celor doi ani fac parte mai degrabă di