Arsenicul, o substanţă utilizată în medicină de peste 3.000 de ani, s-a dovedit a fi deosebit de eficace contra unei forme grave de leucemie, însă misterul acestei eficienţe a fost descifrat abia recent de o echipă de cercetători francezi. Studiul realizat de echipa coordonată de Hugues de Thé, alcătuită din specialişti provenind de la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) şi Universitatea Paris Diderot, susţinuţi de Liga franceză contra cancerului, a fost publicat marţi, în revista medicală americană Cancer Cell.

Arsenicul, folosit în Grecia Antică pentru a trata tusea, lepra şi sifilisul, este folosit în zilele noastre pentru a trata şi vindeca leucemia acută promielocitică, o formă rară şi deosebit de gravă de leucemie, care afectează toate categoriile de vârstă. În Franţa, sunt diagnosticate circa 100 de cazuri noi în fiecare an.

Potrivit Mediafax, dezvoltarea acestui tip de leucemie se caracterizează prin fuziunea unor proteine, PML şi RARA. Proteina de fuziune PML/RARA produce leucemia celulară, fiind numită din acest motiv "oncoproteină". Uimitoarea eficienţă a trioxidului de arsenic (As2O3) în tratamentul contra acestui tip de leucemie a fost evidenţiată în premieră în China, în anii '90.

Graţie unor studii precedente coordonate de profesorul Hugues de Thé, acest derivat al arsenicului ucide celulele suşă canceroase prin distrugerea proteinei care le produce. Însă mecanismele acestui proces reprezentau până de curând un mare mister.

Cercetătorii francezi au descoperit însă acest mecanism: arsenicul induce un anumit "stres oxidativ" şi favorizează aglutinarea proteinelor PML/RARA, creând legături foarte puternice între ele. Aceste legături favorizează ulterior fixarea peptidei SUMO şi declanşează distrugerea proteinei anormale PML/RARA. În paralel, arseni