Oraşul Buzău a cunoscut în ultima sută de ani o dezvoltare rapidă, atât prin extinderea pe orizontală, cu noi cartiere, cât şi prin înlocuirea vechilor clădiri, cu construcţii înalte, fără valoare de patrimoniu. Cele mai mari transformări s-au produs în centrul oraşului şi pe bulevardele Unirii şi Nicolae Bălcescu.

Cea mai importantă etapă de dezvoltare a Buzăului şi cea care a lăsat moştenire cele mai valororase edificii a avut loc pe durata mandatelor primarului Nicu Constantinescu, între 1883 şi 1905. Este cel care a comandat construirea în centrul oraşului a Palatului Comunal, care este şi astăzi clădirea-simbol a municipiului Buzăului.

Pe vremea acestuia s-au deschis, pe etape, artera de circulaţie Centrul Oraşului – Crâng, care s-a numit Bulevardul Parcului, iar din 1896, Bulevardul I.C. Brătianu, actualul Bulevard Nicolae Bălcescu, cea mai îndrăgită arteră a buzoienilor.

Avea cinci benzi, banda principală, în centru, pe care circulau caleşti, trăsuri, docare, căruţe; două benzi în stânga şi în dreapta celei principale, care erau pentru pietoni, iar pe celelalte două exterioare se circula călare, pe cal.

În 1890, s-a construit Hala de Carne şi Peşte, actualul Bazar, după proiectul arhitectului Doru Boianovici iar un an mai târziu s-au deschis Bulevardul Gării şi Bulevardul Dumbravei, devenit Democraţiei, şi s-a pavat cu dale centrul oraşului. Circulaţia în oraş şi împrejurimi se făcea cu 60 de birje de piaţă şi 153 particulare, dintre care 47 de lux. În 1899 a fost instalat primul bec electric, în faţa Grădinii Publice.

După anii ‘50, autorităţile şi-au adaptat strategia de dezvoltare urbană la noile cerinţe sociale, importate odată cu comunismul, şi au început construcţia de blocuri încăpătoare, lipsite de orice valoare arhitectonică, în locul vechilor case.

Astfel, şi-au fă