In impetuozitatea sa, Marele Inchizitor nu cere recunoasterea, nici macar oprobiul celuilalt aflat in fata sa. Dar vine un moment in care se asteapta un minim raspuns. Reactia este una autentic christica: Iisus il saruta in tacere pe buzele ofilite. Miracolul se produce. Adevaratul miracol, cel fara de martori. Cardinalul il elibereaza pe Mintuitor in noapte, deschizindu-i usa si repetindu-i sa nu se mai intoarca niciodata. Ateneul Tatarasi a fost joi, 21 octombrie 2010, gazda unei manifestari teatrale deosebite: spectacolul-lectura Legenda Marelui Inchizitor, dupa capitolul omonim din Fratii Karamazov de F.M. Dostoievski, in interpretarea lui Victor Rebengiuc, invitat pe scena ieseana. Victor Rebengiuc a sustinut un monolog de exceptie, dind glas, pe rind, vocii narative, Marelui Inchizitor, tacerii semnificative a Mintuitorului. Atenti, aproape crispati, sintem nu atit spectatorii, cit martorii inmarmuriti ai evenimentului unic, petrecut in Sevilla, Spania, in timpul Inchizitiei: Iisus Christos revine printre noi. Il recunoastem cu totii, e El, luminos, cald, imbietor si simpla atingere a miinii lui e tamaduitoare. Multimea se grabeste sa-l adore. Un orb il implora sa-i redea vederea. Orbul vede din nou. In fata catedralei din Sevilla, o mama indurerata de pierderea fetitei de numai sapte ani se roaga sa-i fie redata copila. Fetita se trezeste din nou la viata. Dar soarta Lui nu poate fi alta decit acum 2000 de ani. Marele Inchizitor, cardinalul, intunecat ca o furtuna la vederea multimii entuziaste si a copilei cu suris candid si un buchet de trandafiri albi in brate, ridicata din morti, ordona arestarea Lui si nimeni nu i se opune. In tacerea noptii, pe furis, cardinalul il viziteaza pe Mintuitor in inchisoare. Ideile fundamentale ale textului dostoievskian sint concentrate in monologul Marelui Inchizitor. Monolog, pentru ca Iisus nu vrea sa-i raspunda ori nici m