Acolo unde alte state au venit cu scheme complicate de dispersie a riscurilor creditelor imobiliare, de securitizare a ipotecilor, statul roman vine cu o abordare clasica - pomana, scrie Mihai Marcu pe Economia pe intelesul tuturor.

Guvernul si-a anuntat intentia de a garanta creditele ipotecare pentru achizitia unei case.

Exista riscul ca aceasta garantie sa fie perceputa de banci ca un "cec in alb", care le va permite sa crediteze pe oricine, in orice conditii de risc, stiind ca va exista oricand un ban public care sa acopere erorile de creditare sau eventualele falimente ale deponentilor.

O usurinta in acordarea de credite garantate ar duce la distorsionarea pietei imobiliare prin cresterea prețurilor la apartamentele ieftine spre 60.000 EUR, suma pe care si-ar putea permite oricine, deci pretul minim al unui apartament ar trebui sa fie cel putin atat.

Pe langa faptul ca ajutorul de stat sub forma unor garantii publice este foarte bine legiferat de directivele UE, legea (daca va exista) va trebui sa fie foarte atent gandita incat sa-si indeplineasca scopul de protectie sociala, iar bancile sa nu abdice de la standardele normale de creditare. Nu este necesar un ANL 2.

Altfel, miliardul de euro va fi doar un cadou din bani publici pentru dezvoltatori și banci.

UPDATE In continuare la ce a scris Mihai Marcu, AlexAdi adauga pe acelasi blog:

E vorba de o garantie. Adica statul nu cheltuie nimic in prima faza. Abia cand cei imprumutati nu vor mai putea plati ratele si vor fi executati silit, statul va suporta diferenta.

Care diferenta? Bancile pot acorda credite de 60.000 euro fara sa riste nimic. In cel mai rau caz, vor vinde apartamentul si vor trebui sa recupereze 12.000 euro plus dobanzi si comisioane acumulate.

Usor. Pentru ca pot vinde apartamentul altui om fara ven