Oameni de ieri, cu rost, înalt sau modest, dar curat şi cinstit în viaţa şi civilizaţia Craiovei, sunt personajele unui tablou vivant, cu un farmec aparte.
Comerţul - o îndeletnicire fundamentală pentru societatea de consum - transforma Craiova de altădată, în perioada interbelică, într-o lume multicoloră. Vom face o călătorie imaginară, ajutaţi de documentele vremii, pe străzile comerciale ale Craiovei.
Un loc aparte în lumea boemă l-au deţinut frizeriile, unde - pe lângă „fercheziurile“ de rigoare se petreceau, aşa cum ne informează lucrarea „Craiova, mon amour“, „dezbateri politice“, lecturi cu voce tare, recitaluri, mai mult sau mai puţin poetice, uneori chiar şi mărunte, neprevăzute petreceri. „Maria şi Traian Pandelescu erau renumiţi pentru «ondulaţiunile cu noul aparat Wella»; Iosif Weind avea scris pe firma sa «serviciul promt, curtoazie perfectă»; «regele ondulaţiunilor perfecte» - Ştefan - şi-a făcut cărţi de vizită speciale, în care a încrustat acest «supranume»; Iosif Weindorfer practica zelos sistemul «abonamentelor pe cartelă». Plăcuţi şi preţuiţi pentru modul în care îşi serveau clienţii şi animau atmosfera în saloanele lor mai erau Tiberiu Gelep, Dellakeza, Cojocaru, Lăpuşneanu, August, Max Ferthbuch, Chiriţă, Gagur, Stan Marin, Tiru, Păuniţă, Enrico şi celebrul Vasilescu Micky -Mouse“.
Povestea unor locuri cu oamenii săi merge mai departe.
Încălţările de tot felul - cu scârţ sau fără scârţ, dar trainice şi arătoase - erau, cu deosebire, apanajul unor meşteri, cizmari neîntrecuţi: Filips Schlesinger, care „vopseşte chiar şi în culori“, Johann Schuster, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898, Victor Ivănescu, care lucra pentru fotbaliştii de la Generală, Craiu Iovan, Rovine - Griviţa şi FC Craiova, Ionel Văduva, „la Dobromireanu, venit din satul său care i-a dat nume şi faimă“, Moritz Grumberg, Fraţii Starck.
În
