Arheologii nu contenesc în a căuta adevărul despre potirul în care ar fi fost strâns sângele lui Iisus Hristos, când acesta a fost răstignit pe cruce. Deşi au păreri împărţite despre natura Sfântului Graal, oamenii de ştiinţă – dar nu numai ei – sunt de acord că legenda lui dezvăluie calea spre cunoaşterea absolută, spre înţelegerea divinităţii.

Unii istorici cred că Sfântul Graal nu reprezintă potirul misterios căutat de aproximativ două milenii, ci ceva mult mai "simplu" - "sângele regal" (controversatul autor Dan Brown ar fi scris că Iisus Hristos ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut urmaşi, pe merovingieni). Alţii cred în legendele Evului mediu, în care Graalul era descris ca un vas folosit de negustorul biblic Iosif din Arimatea pentru a strânge sângele lui Iisus, atunci când Mântuitorul se afla răstignit pe cruce. Poetul francez Chretien de Troyes scria, la sfârşitul secolului al XII-lea, că obiectul mistic era o tavă "fermecată". Englezul Sir Thomas Malory relata, în cunoscuta sa lucrare "Moartea lui Arthur", că Sfântul Graal era un vas de împărtăşanie la care nu are acces decât un iniţiat, un bun credincios. Poetul german Wolfram von Eschenbach vorbea însă, într-o lucrare scrisă în secolul al XIII-lea, despre un Graal realizat din piatra filosofală (Lapis exilis), o piatră pură căzută din cer. O altă legendă spune că Sfântul Graal a fost realizat dintr-un smarald imens care se afla pe fruntea lui Lucifer. Von Eschenbach sugerează în lucrarea sa că, atunci când Lucifer a fost demonizat şi a căzut din Cer, smaraldul pe care îl purta în frunte a căzut şi el.

În absenţa unor dovezi istorice concrete, oamenii nu au făcut decât să speculeze pe marginea potirului - majoritatea istoricilor este de acord că Sfântul Graal înfăţişează o cupă cu gura larg deschisă. Astfel că unii vorbesc despre realizarea vasului dintr-o pi