Istoria conacului începe la mjloc de secol XVII fiind legată de cei doi fraţi Năsturel : Oreste sau Udrişte Năsturel, marele cărturar, şi Cazan Postelnicul Năsturel.

Una dintre casele marilor dregători ridicate în perioada domniei lui Matei Basarab este conacul de la Hereşti. El reprezintă o etapă importantă în evoluţia arhitecturii civile, arhitectură ce va atinge un punct de maximă înflorire în cadrul arhitecturii brâncoveneşti.

Istoria conacului începe la mjloc de secol XVII fiind legată de cei doi fraţi Năsturel : Oreste sau Udrişte Năsturel, marele cărturar, şi Cazan Postelnicul Năsturel. Numele acestora va asimila numele moşiei stăpânite : “vechea moşie a acestei familii este Hereşti, de care am amintit mai sus, şi de la care membrii familiei Năsturel au luat numele de Herescu (…) Radu Năsturel, boerul ot Fiereşti”. După cum se observă – documentele vechi prezintă o ortografie alternativă a numelui moşiei respectiv “Fiereşti” sau “Fierăşti”.

Locuinţa construită de cei doi fraţi are o formă atipică faţă de alte locuinţe construite în aceeaşi perioadă. Planul este în formă de L şi încorporează două locuinţe aproape identice construite în oglindă. O altă particularitate a acestui conac o reprezintă existenţa unei scări interioare (câte una pentru fiecare din cele două locuinţe) - în general casele nobiliare construite în această perioadă (respectiv secolele XVII-XVIII ) prezintă un “aparat de intrare” compus din scară exterioară şi foişor.

Unul din oaspeţii străini care va fi găzduit la Hereşti şi va lăsa o mărturie scrisă despre clădire este Paul de Alep (secretar al lui Macarie, patriarhul de Antohia) care călătoreşte prin Ţara Românească în anul 1654.

“În dimineata următoare am plecat şi, trecând râul într-o barcă , am ajuns înainte de amiază într-un sat Fierăşti unde se află conacurile şi palatele fraţilor doamnei lui Matei Voievo