In Valea Jiului insa, minerii, altadata sprijinul economic al locuitorilor dintr-o zona monoindustriala, nu-si mai permit sa bea nici macar pe datorie. Cititi si: De la extaz la fiola Inainte sa paseasca in fabrica de aluminiu, privatizata si ajunsa pe mana capitalistilor rusi, slatinenii sunt nevoiti sa sufle in fiola. In Valea Jiului, conform legendelor postdecembriste, se bea pe rupte. Mai corect este: s-ar bea pe rupte, dar lipseste un amanunt foarte important... Banii!!! Intr-o zona a datoriilor... nimeni nu mai da pe datorie.
Viata minerilor n-a fost si nu este usoara. Munca grea, in mina, distruge sanatatea oamenilor si chiar gandirea logica, pana la un punct. Cand te trezesti pensionar la 45 de ani... In Valea Jiului cuvantul de baza pe piata muncii era mineritul, fiind vorba de o zona monoindustriala. Cum pamantul se surpa in grotele sapate de oamenii asemeni cartitelor, minerii, tot asa industria mineritului incepe sa cada intr-un hau tot mai adanc.
DEGEABA. La marginea Petrilei, intr-un local stau defavorizatii sortii. Un fost miner, pensionat, un cuplu de pispirii, un mos si un smecher. La alte mese, oameni si mai delicati intr-ale mizeriei. Minerul pensionat spune ca ortacii nu beau, e doar o legenda rautacioasa. El in schimb e beat, dar nu trebuie sa luam in considerare asta. Cica are si momente in care e treaz, cand nu mai are bani de bautura.
Smecherul face ce stie mai bine, ameninta pe toata lumea. Odata parca ar fi fost si el miner, dar e doar o parere. Beti sau nu, oamenii tin minte ce i-a adus in aceasta stare. Saracia, lipsurile si viitorul in mod sigur negru i-au disperat. Vizita la (mi-e greu sa hotarasc daca e crasma, bodega sau bomba ecologica) local ii mai scoate din monotonia disperarii. Cu aburi de alcool in creier pot fi oricine - mineri, printese, in locul luâ Basescu chiar. "As sti ce sa fac", spune minerul pens
