De cateva saptamani suntem conectati la balacareala publica dintre presedintele Basescu si premierul Ponta pe tema privatizarii CFR Marfa. Zilnic asistam la rasturnari neasteptate de situatii, astfel incat odata il vedem pe carlan calare pe marinar, apoi pozitiile se inverseaza.
Amandoi calaresc o situatie ce nu poate iesi decat paguboasa pentru romanii privitori la circul ce se desfasoara intre palate. Presa s-a impartit in doua, functie de proprietarul care ii alimenteaza conturile.
Indiferent ce spun cei doi producatori de balci național mediatizat, devine din ce in ce mai clar ca noi asistam veseli la inca un tun dat avutiei nationale. Desi nu obisnuiesc sa intervina in astfel de chestiuni, guvernatorul Isarescu si scutierul Vasilescu au atras atentia ca privatizarea aceasta nu indeplineste minimum de legalitate, recomandand oprirea si amanarea ei. Amandoi au vorbit, e drept, cam in doi peri, despre interesul national (strategic) fata de compania feroviara si chiar despre pastrarea ei in patrimoniul statului.
Cei doi cocosi, Ponta si Basescu, par sa nu fi auzit avertismentele bancherilor si o dau inainte cu semnarea contractului care va pune compania in bratele fratilor ciocanari, Stoia si Didila.
E absurd sa ne inchipuim ca ei nu cunosc trecutul si prezentul colectorilor de fier vechi din comuna Toflea, judetul Galati. Circula prin presa, daca serviciile secrete nu i-a informat, o lista cu vreo zece obiective cumparate de ciocanari de la stat, care au ajuns, toate, veritabile ruine. E aproape sigur ca aceeasi soarta va avea si CFR Marfa.
Spectacolul grotesc la care asistam nu are nimic comun cu interesele tarii. Basescu a semnat cu forurile financiare mondiale angajamentul privind privatizarea companiei, iar lui Ponta i-a revenit morbida misiune sa o puna in aplicare. in loc sa pregateasca terenul in
