O „istorie completă a literaturii în paisprezece reţete”. Cartea de debut a fotografului londonez Mark Crick va fi probabil singura carte de gătit pe care o veţi citi din scoarţă în scoarţă. Iată-l pe kafkianul K. în bucătărie, gătind o supă de miso pentru misterioşii lui oaspeţi: „Ruşinat, K. îşi dădu seama că nu le oferise oaspeţilor săi nimic de băut, însă cînd privi mai atent spre ei observă o sticlă deschisă de băutură aşezată pe masă, iar judecătorii se bucurau deja de vinul lui. Găsi că era abominabil faptul că se serviseră fără permisiunea lui, însă ştia că impertinenţa lor nu era lipsită de semnificaţie...

Cînd supa începu să fiarbă, K. tăie tofu în cuburi cu latura de un centimetru pe care le puse apoi în cratiţă, împreună cu ciupercile şi cu wakame. Privi pe fereastră, în întuneric, şi observă o fată uitîndu-se la el din casa învecinată. Expresia serioasă a fetei nu-i displăcu lui K., însă gîndul că situaţia în care se găsea îi făcea fetei plăcere îl înfurie cumplit; lovi cu pumnul în blatul de lucru. Îi trecu prin minte că poate fata avea vreo legătură cu comisia de anchetă sau că putea influenţa cazul lui, aşa că privi rugător către ea, însă fata se retrăsese.

Poate că deja irosise orice avantaje i-ar fi putut aduce această situaţie. În două minute supa a fost gata. K. turnă în castroane şi îşi servi oaspeţii. Unul dintre cele patru scaune de la masă fusese dat deoparte şi, nu fără un oarecare disconfort, K. observă că ceilalţi nu făceau niciun efort să-i facă şi lui loc.

 Adăugă un strop de sos de soia în castroanele cu supă în timp ce judecătorul cel mai vîrstnic se adresa celorlalţi, ca şi cum K. ar fi fost invizibil: «Trebuie să renunţe la o mulţime de închipuiri; e posibil ca el să-şi imagineze că sîntem subordonaţi de-ai lui, făcîndu-i o vizită de curtoazie, pentru a-i cîştiga bunăvoinţa.»” („Supă rapidă de