Care este aceasta? Probabil, aceea de-a lua in desert numele Domnului, de-a-l terfeli, de–a te face, altfel spus, vinovat de un act luciferic si de aici caderea intru abis. Atunci e omul cel mai liber, cand il imita pe primul dintre ingeri care, animat de simt anarhic si sfidand ierahia, s-a prabusit lasand in urma lui o trena de flacari, incendiere a templului ceresc.

Am citit cu mare atentie insemnarile tanarului teolog Mihail Neamtu, din revista 22, primul numar din februarie, insemnari inspirate de publicarea in romaneste a Versetelor satanice si de reactia de protest a bisericii noastre fata de aceasta aparitie editoriala.

Evident, traim intr-o epoca in care toate sau aproape toate sunt permise. Mihail Neamtu are curajul sa (ne) puna o serie de intrebari pe care oricine dintre noi, cat de cat instruit si de buna credinta, are datoria sa le citeasca si sa le asimileze.

"Cand sigla Polirom legitimeaza Jurnal pe motocicleta de Che Guevara (terorist comunist, 1928-1967), te intrebi cu ce argument poate fi retras de pe piata volumul Cranii de lemn al lui Ion Mota? Daca negationismul in raport cu Holocaustul este criminalizat in Romania (nu si, oarecum explicabil, in Marea Britanie), de ce prospera calaii fostei Securitati si blasfemiatorii contemporani impotriva Gulagului (ex, Nicolae Plesita)? Daca Gabriel Andreescu si poate mai nuantat Karl Popper vad in Vechiul Testament doar o suma de invitatii la persecutii religioase si crime de razboi, trebuie atunci sa credem ca Israelul este dator Siriei cu scuze in numele ororilor comise de regele David?"

Toate aceste intrebari sunt binevenite fiindca ne fac sa intelegem ca daca e vorba de libertate neingradita, atunci sa fie de ambii versanti. Libertate si in acelasi timp reactii de sanctiune... Ne aflam in fata unei situatii oarecum bizare. CNCD (Consiliul National pe