De la 296.521 de salariaţi în 1990, judeţul Braşov a ajuns să încheie anul 2010 cu un „efectiv” de 150.314 persoane care plăteau contribuţii pe salarii

Criza a lovit crunt în economia braşoveană. Nu sunt afirmaţii fără sens, ci situaţii statistice necomestizate. La finele anului 2008, an în care se consideră că a început criza în România, la Braşov erau 172.494 de angajaţi, după o perioadă de patru ani în care evoluţia fusese pozitivă. La finele lui 2010, însă, se pierduseră deja peste 22.000 de locuri de muncă, ajungându-se la 150.314 de angajaţi, cel mai mic număr de salariaţi din istoria modernă a Braşovului.

Interesant este că în 1990, ani de mari frământări post-comuniste şi o perioadă în care „nu ne vindeam ţara”, judeţul Braşov avea un număr mediu de salariaţi de 296.521 aproape dublu decât acum. De atunci, numărul mediu al salariaţilor a scăzut an de an prin închiderea „mastodonţilor” ceauşişti, dar şi printr-un manageriat învăţat de la nişte „capitalişti” cam slăbuţi. Anii 2006 - 2008 păreau să fie perioada de înflorire economică a judeţului, ajungându-se treptat până la un număr mediu de salariaţi de 169.429 de angajaţi, dar anul 2009 a dus la o scădere dramatică a numărului de angajaţi, statisticienii braşoveni anunţând un număr mediu de salariaţi de 150.855.

Practic, Braşovul şi-a înjumătăţit numărul de salariaţi cu forme legale în ultimii 20 de ani.

Doar două treimi

din populaţia

ocupată lucrează

Braşovul avea în 2009 o populaţie ocupată (toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii) de 229.500 de persoane. Dintre aceştia, 21.825 de braşoveni erau şomeri (o rată a şomajului de 8,7