Campania electorală pentru alegerea preşedintelui Republicii a atins culmi nebănuite de mizerie. Printre mijloacele de compromitere a adversarului s-a făcut remarcată caseta video. Imagini reale sau trucate, păstrate sau fabricate în laboratoarele de propagandă ale politrucilor, au năvălit peste români, risipind ultima brumă de respect al cetăţeanului faţă de omul politic. Dorinţa de a pune mâna pe averea ţării, pe fondurile europene, pe controlul statului a fost aşa de mare, încât echipele de campanie electorală au renunţat la orice morală. Cumpărarea voturilor, influenţarea alegătorilor, tu-rismul electoral sunt „parfum“ pe lângă „lovitura cu caseta video“.

L-am „văzut“ pe candidatul Băsescu pocnind un copil peste ochi. Prin imaginile oferite publicului de un ziar central, în numele „înaltului simţ civic“ şi al „libertăţii presei“, se încerca o lovitură sub centură la adresa lui Băsescu. S-a sperat că alegătorii vor fi oripilaţi de imaginile respective, că mamele vor lăcrima, taţii vor înjura şi voturile lor vor merge către Geoană. Nu a fost să fie. Românii sunt mai inteligenţi decât cred unii. Adevărate sau trucate, imaginile nu au influenţat prea mult votul. Dimpotrivă, au întărit legenda că Traian Băsescu este „luptătorul de gherilă“ împotriva „sistemului ticăloşit“.

Am crezut că acest episod al casetei video „demascatoare“ a fost singular, o mi-zerie trecătoare. Am ignorat declaraţia lui Băsescu despre o posibilă casetă pe care echipa lui de campanie ar fi dorit să o utilizeze, situaţie în care el s-ar fi retras din competiţie. Îl suspectam eu de alte rele, dar mi-am păstrat convingerea că nu va utiliza mijloace de propagandă specifice mahalalei, bordelului. Iată însă că haznaua este răscolită de cine nu te aştepţi, adică de domnul Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român, cunoscut până acum ca un rafinat om de cultură, un simbo