Cei care-şi mai aminteau spuneau căndva că acel 4 octombrie 1883 fusese o zi insorită. Era ziua in care Orient Express-ul pornea pe primul său drum către minaretele Constantinopolelui. Pentru aproape un secol, avea să fie sinonimul călătoriilor de lux de-a lungul Europei, al romantismului, dar şi al aventurii.
Cei care-şi mai aminteau spuneau căndva că acel 4 octombrie 1883 fusese o zi insorită. Era ziua in care Orient Express-ul pornea pe primul său drum către minaretele Constantinopolelui. Pentru aproape un secol, avea să fie sinonimul călătoriilor de lux de-a lungul Europei, al romantismului, dar şi al aventurii.
TOAMNA PARIZIANĂ. Plecarea trenului de lux in voiajul său inaugural din Gare de Strasbourg, ulterior redenumită Gare de l'Est, pentru ca mai apoi să taie intreg continentul in două trecănd prin Strasbourg, Viena, Budapesta şi Bucureşti, incerc să mi-o inchipui impreună cu domnul Raymond Winieka-Ripotot. Denumirea funcţiei sale in cadrul companiei pe care de mai bine de douăzeci de ani o reprezintă şi care stă inscrisă in josul numelui pe cartea de vizită - directeur hotelier Venice Simplon Orient-Express -, m-a provocat de la bun inceput la un exerciţiu de limbă franceză aplicată. Am renunţat insă repede. Rafinată şi sugestivă, mi-a fost teamă c-aş bagateliza traducănd-o. Am s-o las ca pe-un mister. Unul dintre misterele Orient Express-ului.
"In acele vremuri, de la Bucureşti, trenul se oprea la Giurgiu", incepe o binevenită lecţie de istorie domnul Ripotot. "Acolo pasagerii traversau Dunărea cu bacul, pentru a se imbarca ulterior la Rustchuk intr-un tren austriac. Contrastul dintre luxul Orient Express-ului şi vagoanele obişnuite de călători, de cele mai multe ori nu tocmai in cea mai bună stare, nu putea fi mai mare. Apoi la Varna luau ferry-boat-ul <> cu destinaţia finală Constantinopole. Dar curănd asta avea să fie doa
