Festivalul Naţional de Teatru s-a încheiat duminică. Maestrul Beligan urma să ţină la TNB o conferinţă, dar a trimis un text legat de Anul Caragiale
S-a încheiat încă o ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), iar opiniile, ca de fiecare dată, sunt diferite: unii vorbesc de bine, alţii cârcotesc. Ediţia a XXII-a a avut doi piloni, căci prin grija UNESCO au fost Anul Caragiale şi Anul Strindberg. Iar directorul artistic al FNT şi selecţionerul spectacolelor invitate, Alice Georgescu, a dat importanţă şi acestor două "componente", căci opera celor doi mari scriitori merită oricând pusă în scenă şi oricând discutată.
Despre aceste componente am rugat-o pe Alice Georgescu să ne vorbească în ultima zi a festivalului din acest an, festival care de câţiva ani nu mai poartă numele "Caragiale", festival organizat cu bani şi mai puţini, dar şi fără spectacole invitate din străinătate, ce reprezentau un "bonus" oferit oamenilor de teatru din România şi publicului iubitor de teatru.
Directorul FNT ne-a mărturisit că a încercat să păstreze gândul pe care l-a avut şi anul trecut şi care "se leagă de etimologia cuvântului festival, adică bucuria": "Am încercat să fie cât mai multe momente de bucurie pentru oameni cât mai diferiţi, ca fiecare să găsească în festival ceva care să-i placă, ceva care să-l intereseze, ceva de care să se simtă apropiat într-un fel sau altul. Festivalul a avut o componentă caragialiană destul de puternică, el nu se mai numeşte «Caragiale», şi după părerea mea e bine că nu se mai numeşte aşa, pentru că ar fi fost ilogic să existe o ediţie, de exemplu, de festival «Caragiale» fără nici un spectacol Caragiale, aşa cum s-a întâmplat în alţi ani. Anul acesta, fiind şi An UNESCO – 160 de ani de la naştere şi 100 de ani de la moartea lui Caragiale – am avut destule spectacole cu piesele lui şi spectacole după proza lui. Aşadar,