In noua limba de lemn europeana, proiectul si formatul au reusit sa puna in pagina realitatii vechiul vis al birocratilor comunisti de a uniformiza si de a formaliza creativitatea si gandirea. Omul „societatii cunoasterii” traieste cu prefabricate si cu sabloane! Transferul de cunoastere devine, tot mai mult, un drum personal si, adeseori, stingher.

Autorul nu este incurajat sa fie mai stapan pe mijloacele sale de expresie, sa lucreze la perfectionarea de sine, ci i se cere – in numele unei supravieturi la limita subzistentei – sa invete sa faca proiecte. Si cum nu se pricepe sa isi transforme gandirea vie si potenta creatoare in format si in proiect, daca vrea bani de la bugetul de stat ori de la cel european, autorul este impins de birocratie pe mana si bugetele „scriitorilor de proiecte”. Si cum avem analfabeti cu diploma de doctor in stiinta, cum avem inalti demnitari dovediti ori acuzati pentru ca au plagiat, asa avem experti evaluatori si manageri culturali ce fac din limba si gandirea lor de lemn bani si recunoastere sociala. Birocratia primitiva romaneasca si-a dat mana peste tara cu birocratia europeana cu ifose, staif si, mai cu seama, cu program si formate. A iesit o monstruozitate in spatele careia e mai important formatul in fata valorii operei unui artist ori a unui intelectual!

Intre banii dedicati culturii si creatori s-au interpus vanatorii de proiecte si formate. Cu exceptiile care confirma regula, ei sunt cei care paraziteaza sistemul prin trafic de influenta, prin aranjarea unor comisii de evaluare favorabile propriilor lor proiecte, prin dictarea prioritatilor si grilelor de finantare. Ei sunt si jucatori, si procurori, si arbitri, si judecatori! Si, mai ales, ei sunt infailibili ca niste zei omnisicienti care cunosc parola de trecere dintr-un sistem in altul!

Iar daca vrem sa iesim din capcana perfida a proiectului suntem inv