Pe 20 mai 1995, prima reprezentativă de handbal masculin a României susţinea ultimul meci al ediţiei a IV-a a Campionatelor Mondiale. Era meciul pentru locurile 9 şi 10, în care România se confrunta cu o formaţie desprinsă din fostul spaţiu sovietic, care purta amprenta şi trăsăturile acelui spaţiu. Belarus era debutantă la un asemenea nivel şi de atunci nici că a mai reuşit o altă calificare. Ca şi în celelalte partide din acea ediţie, tricolorii au evoluat bine în prima repriză, dar şi-au terminat benzina în cea de-a doua. Aşa a fost şi de această dată şi după 17-16 la pauză, România a pierdut pe final cu 32-35, ocupând locul 10 din cele 10 competitoare. După locul 13 din 1958, românii ocupau cea mai slabă poziţie la un turneu final. Era ultimul meci dintr-o suită de 75 de meciuri susţinute în 12 ediţii în care au evoluat la acest nivel. Era ultimul meci care îngropa numele unei echipe care, de-a lungul timpului, a cules patru medalii de aur şi două de bronz, o echipă care a dominat timp de mai bine de două decenii handbalul masculin mondial.
Au trecut de la acel meci aproape 14 ani, mai exact 4.626 de zile, în care tricolorii au privit pe sticlă lupta pentru cununa de lauri. În preliminariile ediţiei a XXI-a a mondialelor au depăşit fără emoţii echipe din lumea a treia. În ianuarie 2008, tricolorii au trecut de Cipru cu 36-23 (16-12) şi 39-23 (19-12) şi de Letonia cu 37-30 (17-17) şi 30-29 (22-14). Hopul cel mare de care se împotmoleau mereu a fost trecut cu emoţii, dar gheaţa s-a spart. Pe 8 iunie şi 14 iunie trecut, la Bijelo Polje şi Oradea, au trecut de Muntenegru (formaţie desprinsă din Serbia, cu care a evoluat la CM în 2005) cu 27-31(13-17), respectiv 29-24 (13-11).
La tragerea la sorţi, din 21 iunie, de la Zagreb, România a fost repartizată în grupa A, considerată mai aproape de valoarea noastră actuală. Chiar dacă face parte din grupa cu Franţ
