Am dat, aproape întîmplător, peste un serial care se numeşte Once Upon a Time. / Odată ca niciodată. Scris de Adam Horowitz şi Edward Kitsis, creatorii lui Lost.
Serialul mi-a mers la inimă din prima şi l-am văzut, pe tot – un sezon –, pe nerăsuflate (în asentimentul fetiţei unei prietene, care are 12 ani). De ce? Pentru că face aproape ce mi-am dorit dintotdeauna cu poveştile pe care le numim clasice: le răstălmăceşte, le încurcă între ele, le schimbă sensul şi personajele pe ici, pe colo. Nu la fel de ironic, îngroşat şi formalist precum basmele repovestite politic corect. Mai firesc, cumva: le mai umanizează şi actualizează.
Toată copilăria m-am mişcat printre poveştile astea şi mereu am sperat că se mai pot ajusta, că întîmplările de acolo nu sînt definitive – nici măcar cele ale personajelor negative. În fond, dacă s-ar fi putut în poveşti, de ce nu ar fi fost posibil şi în viaţa reală?
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuPersonajul Mamei vitrege din Albă ca Zăpada e, cu siguranţă, unul care, cel puţin pe mine, m-a intrigat mereu: desigur că aceasta e rea, şi vrăjitoare etc. Dar are şi o nuanţă să zicem tragică: faptul că pierduse locul întîi, într-ale frumuseţii, după ce Albă ca Zăpada crescuse, e motorul tuturor acţiunilor ei vindicative. Tragică din perspectiva tocmai a unei slăbiciuni umane, invidia, care ajunge să-i coordoneze întreaga existenţă şi pe care nu o poate stăpîni...
Eroina negativă, tocmai prin micimea ei, mi-a inspirat mereu milă. În Once Upon a Time, tot ea este motorul acţiunii şi motivul pentru care eroii basmelor copilăriei ajung să trăiască în lumea de azi.
Mama vitregă (Lana Parilla) a conceput un blestem prin care toate personajele de poveste s-au mutat în vremea noastră şi trăiesc într-un orăşel pe lîngă Boston, Storybrooke. Motivul blestemu
