Jurnalul Naţional împlineşte 20 de ani. Asta, într-o ţară în care blestemul românesc pare să fie de nedezlegat. Într-o ţară în care hoţia, mârlănia, mitocănia, minciuna guvernează la nesfârşit, de la vârf până la temelie. Într-o ţară în care şmecheria e munca principală. Într-o ţară în care, ca şi acum douăzeci şi ceva de ani, înainte de 1989, românul accepta orice umilire cu capul plecat, mergând pe ideea că “mai rău să nu fie” şi a trebuit să vină alţii ca să-l agite şi să-i dea impulsul de a ieşi în stradă, ca să-l trezească din “somnul cel de moarte”. Într-o ţară în care, după 1989, românul iarăşi a adormit, mergând pe aceeaşi idee, lăsându-se în continuare călcat în picioare. Într-o ţară care, mai rău, după 1989 a început să-şi asasineze valorile tocmai din teamă de a nu mai putea fi atinse. Într-o ţară în care ziarele nu se mai vând decât dacă în ele se găsesc sex şi scandal de orice natură. Într-o ţară în care se face televiziune cu “succes” doar prin aceleaşi metode.

Pe acest fond a apărut în 2005, declarată verbal prin regretatul Florian Pittiş, această mişcare, Mişcarea de Rezistenţă, cu dimensiuni culturale, sociale şi politice. Mişcarea are scopul de a arăta generaţiilor valorile, tradiţia şi identitatea culturală a românilor, de a le păstra şi a nu le lăsa să se piardă. Pentru că nu toţi sunt mitocani, mârlani, hoţi, şarlatani şi şmecheri. Pentru că cei cinstiţi, titraţi şi cu bun simţ sunt mai mulţi, e drept, nu majoritatea, dar totuşi, o parte importantă a românilor.

Mişcarea de Rezistenţă: Pentru a împiedica şi tendinţa de globalizare culturală care să ducă la diluarea personalităţii naţionale artistice şi culturale. Pentru a combate prostia. Pentru a nu mai înghiţi orice minciună. Pentru a nu mai lăsa ca românii să fie umiliţi. Pentru ca românii să se trezească.

Cu trupa pe care o reprezintă sunt convins că, alături de alte nume, vom l