De la primele pagini, "Atingerea sultanului" te acaparează fără scăpare şi te poartă într-o poveste incredibilă, cu personaje bine conturate, cu multă tensiune şi suspans. Hakan Yel cunoaşte la perfecţie reţeta de a pune la lucru adrenalina cititorului. Romanul începe terifiant, cu uciderea mai multor imami, socotiţi de duşmanii lor a fi în slujba răului, deoarece propagă înţelegerea între oameni. Unul dintre ei este îngropat până la gât. Pe cap i se pune o găleată aşezată invers. Sub ea sunt strecuraţi patru şobolani flămânzi. Trebuie să recunoaştem, chiar şi pentru un thriller este o scenă şocantă.
ŞI NU ESTE SINGURA. În această naraţiune teribilă apar indivizi care îşi spintecă semenii cu securile, un grup terorist este exterminat cu o sălbăticie inimaginabilă, se declanşează explozii uriaşe, care provoacă pagube într-un cartier întreg. Toate evenimentele consemnate cu o răceală de cronicar pedant sugerează instalarea unei atmosfere de coşmar în oraşe ca Izmir, Ankara, Istanbul. Vise de mărire. Destinaţii turistice care exercită o atracţie irezistibilă pentru mulţi călători, prin exotismul şi frumuseţea locurilor, devin un veritabil teatru de război, datorită acţiunilor criminale desfăşurate de o grupare religioasă fanatică.
Ea conspiră, ia ostatici, torturează, omoară în numele unui ţel ambiţios şi utopic: acela de a readuce în fruntea ţării pe Ziya Osman Efendi, nepotul sultanului Abdulhamit şi ultimul moştenitor în viaţă al tronului Imperiului Otoman şi al Califatului lui Dumnezeu pe Pământ. Într-un apartament luxos, înconjurat de embleme ale unei măreţii trecute, acest supravieţuitor al unei dinastii trufaşe şi de temut urzeşte vise de mărire înconjurat de slujitori devotaţi, gata să se sacrifice pentru el.
Dorinţa sa de a se înscăuna în magnificul palat Topkapî, vechea reşedinţă imperială, naşte violenţă şi multe vieţi nevinovate se
