La nici 47 de ani are deja parul carunt, privire trista, colturile gurii cazute. Asa arata un om invins, rind pe rind, de viata, de lege si de societate. Victima a sortii, a legii omului si a propriei firi, Dumitru Alupei nu stie acum incotro sa apuce. Cind credea ca si-a facut un rost - casa, nevasta, copii si loc de munca - depasindu-si astfel conditia de copil abandonat la Casa de Copii, barbatul a fost trintit la pamint de sistemul judiciar. Din cauza unor certuri cu sefii de scara, generate de blocarea unei usi de acces in blocul in care traieste, barbatul a fost amendat, apoi condamnat, umilit, inchis dupa gratii timp de zece zile. Departe de a se dezmetici, el repeta inca nedumerit: "Am fost batjocorit, am fost bagat la inchisoare, lumea spune ca sint puscarias, si nu ma angajeaza nimeni. Am ramas pe drumuri. Nu am furat si nu am batut. Atunci de ce?". Morisca legii a functionat perfect. Dur si fara replica. Uneori, in cazul marilor borfasi, mecanismul justitiei nu functioneaza cu o asemenea precizie. In cazul lui, nici o etapa nu a fost sarita. Legea a fost pusa in aplicare cu o precizie de ceasornic. O viata cladita cu greu, din conditia de copil trimis fara vina lui la marginea societatii, a fost iremediabil distrusa. "M-au lasat fara piine", plinge in pumni, invins pe toate fronturile, Dumitru Alupei. Drama barbatului, care avea sa-i distruga viata, a inceput pe 21 mai 2001, de Sfintii Constantin si Elena. Avea o mica petrecere in familie, in seara respectiva. Dimineata a fost la serviciu. "Bun loc de munca... Eram strungar la o firma romano-greaca si primeam patru milioane de lei, si bonuri. Asa imi hranean familia, caci am patru copii", spune cu nostalgie Dumitru Alupei. Nici prin cap nu i-a trecut atunci ca nu se va mai intoarce acasa in acea zi. Arestare de Sf. Constantin si Elena Pe 21 mai anul trecut a primit o adresa prin care era invitat la Sectia