Exemplele bune de urmat constituie tot atatea modele de comportament. Ele ne furnizeaza o geografie a scopurilor si ne dau posibilitatea sa ne situam mai aproape sau mai departe de un comportament ideal.

Daca la “nordul” acestei geografii se situeaza cei buni, exemplele proaste sunt la “sud”. Ca si primele, cele din urma ne furnizeaza o multime de idei folositoare, constituind limita extrema de jos a moralitatii si dandu-ne posiblitatea sa ne miscam in sus si in jos in acest interval.

Ceea ce i s-a intamplat dlui. Mang constituie o premiera care trebuie punctata cum se cuvine. Cazul sau furnizeaza un reper al lui “asa nu!”. Oamenii au acum o notiune clara, cu un exemplu viu de persoana care nu are ce cauta intr-o functie publica. Este un precendent cat o piatra de hotar. Pilda lui Mang va fi in inscrisa cu litere groase in procesul de evaluare al unui demnitar. Fiecare generatie de prim-ministrii care ii vor urma dlui. Ponta vor stii exact ce tip de ministru nu este acceptabil. Fiecare demnitar numit va intelege ca presa vegheaza.

Este acesta momentul in care societatea romaneasca iese din letargie, reactioneaza la ceea ce i se propune si isi impune propriile standarde (fie si minime) de moralitate? Este acesta momentul in care vechiul cliseu “in Romania orice e posibil.” este respins? Incepem sa ne indreptam timid catre un tip de normalitate non-Mang?

Dl. Mang ne face sa ne simtim bine pentru ca nu suntem ca el. Cu cat ne departam de limita pe care el o reprezinta cu atat ne simtim mai bine. Daca nu e clar pe cine sa copiam, stim exact pe cine nu vrem sa copiem (pun intended). Orice societate are nevoie de eroii sai negativi care furnizeaza celor “din mijloc” confortul  de a nu purta povara geniului, dar nici rusinea lui Mang. In Norvegia (si probabil nu numai) cazul Breivik constituie probabil umanitatea in forma sa cea ma