În urmă cu 15 ani, dacă cineva l-ar fi întrebat ce are de gând să facă, ar fi răspuns că vrea să se specializeze în metalurgie. Viaţa însă i-a oferit un cu totul alt drum.

După absolvirea şcolii generale în localitatea natală, a venit în municipiu, unde s-a înscris la Liceul Progresul, liceu care funcţina ca o pepinieră de muncitori şi tehnicieni pe lângă Uzina de Utilaj Greu Progresul, astăzi „Promex".

„Pentru un tânăr venit de la ţară, erau suficiente oprtunităţi pentru a învăţa şi a te califica într-o meserie care era cerută pe piaţa muncii. La liceu am urmat profilul Turnătorie din mai multe motive. Primul, m-am gândit că oricând va fi nevoie de oţel. Al doilea, se ştia că în sectoarele calde, salariile erau mai mari pentru că includeau sporuri", ne-a declarat, franc, Fănică Rândunică.

După terminarea liceului a plecat să-şi satisfacă stagiul militar fiind repartizat la arma Securitae. De altfel în acea vreme, la Securitate şi Miliţie făceau armata doar absolvenţii de liceu. A revenit acasă şi s-a încadrat în muncă, aşa cum făceau toţi tinerii pe atunci.

Între cuptor şi baston

Revenit din stagiul militar cu câteva luni înaintea lui decembrie 1989, s-a încadrat la Progresul, la Turnătoria de Oţel nr. 1 sau vechea turnătorie, cum i se mai spunea.

„Era un loc unde se muncea din greu, dar şi la sfârşit de lună când se semna statul aveai cu ce să te bucuri. Făceam ore suplimentare şi aşa adunam ban cu ban pentru o casă. După revolulţie, treaba a mai mers ceva timp, după care a început să scârţâie până prin 1993. Apoi, din nou a mers bine, făceam ore suplimentare la greu pentru că veneau comenzile una după alta", ne-a explicat interlocutorul.

A venit şi momentul august 1997, când au aflat de la ştiri că „Promex", cum se numeşte acum uzina, nu merge şi va fi închisă. După momentul de stupefacţie a urmat mânia. Omenii au ieşit în str