Putea fi deja o faimoasă gimnastă. Sau o mare pianistă. Dar soarta a amestecat altfel zarurile şi acum se chinuieşte să supravieţuiască, într-o cameră de internat, unde stă alături de mama ei, luptând cu hepatita C, spasmofilia, sărăcia şi depresia în care-o mai aruncă, uneori, lipsa soluţiilor. Asta e, în câteva cuvinte, povestea Cristinei Malcoci, care, la 17 ani, speră într-o minune pentru unica şi irepetabila ei viaţă. Putea fi deja o faimoasă gimnastă. Sau o mare pianistă. Dar soarta a amestecat altfel zarurile şi acum se chinuieşte să supravieţuiască, într-o cameră de internat, unde stă alături de mama ei, luptând cu hepatita C, spasmofilia, sărăcia şi depresia în care-o mai aruncă, uneori, lipsa soluţiilor. Asta e, în câteva cuvinte, povestea Cristinei Malcoci, care, la 17 ani, speră într-o minune pentru unica şi irepetabila ei viaţă.
În fiecare zi, mama Cristinei Malcoci se gândeşte cum va ajunge la următoarea. Părăsită de bărbat încă de când era însărcinată, a avut bucuria de a aduce pe lume, acum 17 ani, o minune de fetiţă. Dar colţii vieţii au fost dornici de sânge: fără o casă a lor, s-au tot mutat cu chirie, până când, din 2003, au reuşit să găsească adăpost, contra a 250 de lei lunar, într- una din camerele internatului unui liceu din Cluj-Napoca. Fără gaze, fără bucătărie, cu baie comună şi doar un mic reşou de gătit. Şi ele două: mamă şi fiică.
Dar gândindu-se la viitorul micuţei, a dus-o la Liceul Sportiv Cetate Deva, sperând în şansa de a-i fi copila o mare gimnastă. O accidentare şi-o operaţie la mâna stângă au făcut visul imposibil. A urmat Liceul de muzică din Cluj, la clasa de chitară şi pian. Aceeaşi problemă cu mâna şi-o nouă operaţie au stopat şi această încercare. Dar Cristina a avut vreme şi ambiţie să intre chiar şi în Cartea Recordurilor, participând, la 31 mai 2009, la cel mai lung spectacol susţinut de o trupă de copii.
S