Prin cinstita, surprinzatoarea ei declaratie, daca ne gindim bine, d-na Musca are mai mult de cistigat decit de pierdut. In aparenta, poate sa para pe dos. Dar numai in aparenta... D-na Mona Musca a anuntat "urbi et orbi" ca renunta, sau, mai precis, ca refuza temeinic sa candideze la alegerile din 30 noiembrie, care se intimpla a fi si ziua Sfintului Andrei. Comentatorii cei mai reci si mai apatici s-au emotionat, dintr-o data, pina in strafunduri, s-au zguduit launtric si au prezentat pozitiv evenimentul (cvasi-monden, la o adica) si declaratia doamnei Musca. Induiosat si patruns de o abundenta afectivitate, unul dintre ei scrie dupa cum urmeaza: "Doamna Mona Musca a facut un gest de bun simt... Indiferent de speculatiile posibile in legatura cu motivele pentru care a declarat duminica (analistul scrie, din gresala, simbata) ca nu candideaza sub nici o forma, acest gest e pozitiv... Sansele d-nei Musca de a intra in parlament ar fi fost aproape de 100 la suta. Totusi, nu a facut-o. Nu pentru ca se considera in continuare patata, dar deoarece e de parere ca in acest palament si in urmatorul sint si vor fi destui insi cu bube mai mari ca ale ei - o cred". Asadar, refuzul ar proveni dintr-un soi de miscatoare dezamagire din amor (din amorul politic, se intelege). In deosebire de ceilalti comentatori, nu cred deloc in bunele intentii ale doamnei Musca. Si nici in amaraciunea ei. Sa ma explic. Mai intii, fiindca intimpin cu scepticism nesmintit si egala mefienta orice marturisire trecuta, prezenta si viitoare a oricarui fost, actual sau viitor om politic. Am mai spus asta. Politica e, inainte de orice, o meserie a disimularii, a minciunii galese, joviale sau agresive. Cind iti insira gogosi, politicianul nici nu clipeste. I-au paralizat, imediat dupa alegeri, pleoapele. Nu cunosc om politic roman care sa nu fi mintit macar o data, in vazul lumii, la o ora de virf si in