Târgul de Carte de la Leipzig este unul dintre cele mai frumoase evenimente de profil. Clădirea are o intrare ca un evantai de sticlă, iar sala principală este acoperită de o cupolă spumoasă prin care lumina pare căzută dintr-o dimineaţă de aprilie. Printre aleile de portocali se întind micile cafenele şi restaurante, iar din capătul platformei coboară câteva trepte spre un lac fără adâncime, mai mult o iluzie de ape, însă destul de întins şi înconjurat de bănci.
În incinta principală citesc privilegiaţii, în special la "Sofaua Albastră" (Das blaue Sofa), un forum aerisit şi filmat din toate părţile, destinat exclusiv celebrităţilor. Aici a venit Günter Grass.
Celelalte hale, luminate doar de neoane, nu sunt nici ele mai puţin impresionante, mai cu seamă nr 5, în care părea să se fi adunat elita literaturii beletristice. Către toate pavilioanele se ajunge prin tunele de sticlă, iar standurile sunt încadrate de mini-amfiteatre, spaţii de lectură şi de discuţii, pseudo-cafenele şi podiumuri, prin care se perindă scriitori, împachetaţi în visele lor, şi editori, pe jumătate plictisiţi, pe jumătate flataţi de a se şti eroii principali ai jocului.
Târgul de la Leipzig este destinat în special scriitorilor necunoscuţi, tocmai de aceea, spre deosebire de alte târguri, aici predomină discuţiile şi lecturile care îi aduc în prim-plan pe scriitori. Anul acesta, un loc central l-a avut literatura sud-est europeană, promovată sub tema balcanismului. Scriitori din Serbia, Croaţia, Albania, România, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Muntenegru - au fost invitaţi să citească împreună. Manifestările dedicate literaturii din Balcani au fost organizate de Robert Bosch şi TRADUKI, două fundaţii binecunoscute pentru traducerea şi promovarea literaturii. Programele iniţiate de aceste fundaţii nu constau doar în lecturile publice din cadrul târgului, ci şi în