Între 1985 şi 1989, la cârma judeţului Vrancea s-a aflat Niculina Moraru, despre care cei care au cunoscut-o spun că nu-i păstrează o amintire frumoasă.

În momentul în care Niculina Moraru a fost investită în funcţiile de prim-secretar al Comitetului Judeţean Vrancea al P.C.R. şi de preşedinte al Consiliului Popular Judeţean Vrancea aceasta era, pentru vrânceni, o ilustră necunoscută.

Ei au aflat doar că era de meserie inginer agronom şi că era de baştină de prin părţile Urziceniului. Adică din Bărăgan. Vrâncenii care îşi mai aduc aminte de Niculina Moraru spun că profesional, deci ca inginer agronom, era la ea acasă.

Dacă, din punct de vedere profesional, Niculina Moraru era „beton” , ca om politic era zero. Ba, mai mult decât atât: era o susţinătoare înverşunată a lui Nicolae Ceauşescu.

Într-o şedinţă de partid, „tovarăşa prim” a făcut imprudenţa să proclame că „indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt literă de lege pentru cetăţeni!”. Un agronom care a reţinut „indicaţia”, dar fiind obligat să respecte o lege care prevedea contrariul indicaţiei, ne-a relatat dialogul cu prima-secretară, care a decurs aşa:„-Tovarăşa-prim, eu respect indicaţia tovarăşului Ceauşescu, dar legea nu-mi permite să fac ceea ce-mi cereţi dumneavoastră!". Tovarăşa Moraru a luat foc atunci.

Despre un alt moment „vesel” ne povesteşte un brigadier CAP din Comuna Ciorăşti. Localitate cu un pământ ca untul. Era pe la sfârşitul anului 1987, la culesul porumbului. O vreme câinoasă, cu o ploaie sacadată. Iar la colectivă femeile reprezentau forţa de muncă de bază. Ele tăiau porumbul cu tot cu ştiuleţi, făceau glugi şi depănuşau. Era ca la clacă! Femeile îndrugau verzi şi uscate. „Radio şanţ” difuza „ştiri” în cascadă. Sătencile aveau cu ele şi „trăscău”. Mai spre după-amiază s-au trezit cu tovarăşa Moraru lângă ele.

„- Ce faceţi aici? întrebă ea.

- Mu